dantela

Chipul prieteniei

(lui Ninel şi Mihaelei)

ai venit ca un înger când nici nu credeam
că lui Dumnezeu îi mai pasă de mine
ce fericită sunt prieten să te am
plin de aleanuri de prevestiri senine.

cum ştii tu să-mi aduci cerul aproape
dantelă de mătase e mângâierea lină
îmi vorbeşti ca o mare cu sincere ape
valuri de speranţe-mi fac viaţă deplină.

pe aripi de vis mă urci în lumină
prietenia ta este un dar suprem
să nu mă laşi doborâtă de vină
că prin hazard am să te pierd mă tem.

o odă fericirii vreau să îţi ofer
zâmbetul tău pe chip e giuvaer.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bastonul alb

starea de poezie te poate ajuta să treci strada

ca acel baston alb ce pipăie realitatea cu nările
înmuiate în asfaltul fierbinte

eşti la marginea drumului şi priveşti cum
ţîşnesc în stînga şi în dreapta maniacii
lecturii în diagonală,

deodată se aude o respiraţie gîfîită
şi valea celor o mie de coline
se umple de vaci albastre,

o femeie cu pălărie de dantelă coboară
încet dintr-un pod de iarbă
netezindu-şi ruşinată coapsele roşii

te gîndeşti să traversezi pe aici
cît încă se mai aude foşnetul cu care
bastonul alb pipăie gleznele vîntului.

poezie de Angela Furtună din Poemian Rhapsody - Cartea Donei (2004)
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!

După-amiază

Când o să fiu bătrână, liniştită
Şi liberă de orişice dorinţă,
Cu Amintirea-n pat înghesuită
Şi-n loc de foc, cu Pace în fiinţă,

O să-mi strâng părul în codiţe zeci
Sub boneţica mea abia spălată
Privind cum mâinile firave, reci,
Îmi stau în poală aşa ca altădată.

Şi o să mă îmbrac într-un capot
Cu o dantelă să-mi sărute gâtul
Perdeaua va ascunde oraşul tot,
Iar eu voi fredona în taină cântul.

Şi o să uit de lacrimi şi durere
Bând ceai şi balansându-mă într-o parte,
Deşi mi-ar face mai multă plăcere
Ca acei ani frumoşi să stea departe.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietonale deziruri

Se trec unduind pe trotuar, feminine,
Cu paşii sunându-le-n nume, vocale
Umplând parcă gol, de nu-s jambele goale
Să încânte simţiri de dorinţi submarine.

Se ascund în mister sub colanţii de forme,
Ce niciun desen nu se încumetă a face
Cu atâta volupt, ce doar vis pot să împace
În imagini 3D, nerostite, enorme.

E graţie în gestul ce poartă umbrelă,
Sau palma ce aşează poşeta pe umăr.
Cât vrerea să poţi să le ai, fără număr,
Pe toate, pe rând, 'ntr-un iatac de dantelă...

Platonic, cu inima-n zbor, ca o velă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furatul miresei

Îşi etalează iarna, în babe, garderoba,
Cojoacele miţoase, broboada, pelerina,
Ciorapii groşi de lână, opincile şi roba
De promoroacă dalbă, căciulile şi fina
Rochiţă de dantelă, frumoasă ca lumina...

Cu ţoalele în care sosit-a, pe o mână,
Purtându-le pe cele păstrate de plecare,
Mai mult cu două zile decât o săptămână,
Probând ca pentru nuntă, cum face fata mare,
Prin multe magazine, rochiţa de plecare...

Am vrut să spun, fireşte, rochiţa de mireasă,
Dar vântul îmi şopteşte să nu suflăm din casă...

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei trecătoare

Asurzitoare, strada în jurul meu urla;
Înaltă şi în doliu, durere maiestuoasă,
O tânără femeie, cu-o mină fastuoasă,
Trecea păşind agale, dantela îi sălta;

Nobilă şi agilă, cu pulpe de statuie,
Iar eu sorbeam cu ochii, ca un extravagant,
Din ochiul său, cer palid, vuind un uragan,
Dulceaţa ce fascină, plăcerea ce mistuie.

Un fulger apoi noaptea; splendoare fascinantă,
A cărei viziune m-a renăscut deodată,
Nu te voi revedea decât în veşnicie?

Departe, prea târziu, sau poate niciodată,
Căci nu ştii cine sunt, nu ştiu unde fugeai,
Pe tine te iubeam; o, tu care ştiai!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest război ne va purta-n izbândă?

Acest război ne va purta-n izbândă?
Eu lupt cu foc, cu aer şi cu apă,
când toate-acestea, dragoste, îţi scapă,
şi într-un colţ te-aşezi de-a dreptul blândă.

Sunt ca şi mort, căci ochiul tău mă sapă,
lăsând în mine rodul din osândă,
Şi vreau, apoi, tot pleoapa ta plângândă
să-mi dea puterea să nu cad în groapă.

De ce-mi afunzi elanul în pământ
cu fuga ta sfioasă de gazelă?
Când eu crestez cuvânt după cuvânt,

mi-e sângele pe haină o dantelă,
şi te aştept să-mi cureţi braţul frânt;
în lupta asta să rămâi fidelă.

sonet de Ionuţ Popa (2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenarii nocturne

am împrumutat din virtuţile nopţii
stau cu Luna de veghe şi povestim
despre cele mai frumoase concepţii
despre iubirea sentiment sublim.

este regina nopţii minunata Lună
are în trenă miliarde de stele
e fericită când ne vede împreună
făuritori de minuni şi castele.

pe dantela nopţii alunecă lumini
sufletul înfrigurat l-am învelit cu ele
m-am apropiat de luceferi divini
să dea strălucire gândurilor mele.

Univers fără păcate şi fără vini
Dumnezeu te ţine departe de rele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare appasionata

sunt transfigurată în câmp de lavandă
cad în faţa mea roiuri roiuri de molii
parfum de poezie port în glandă
înmiresmând farstitii şi orgolii.

zâmbete violet îmi înfloresc pe buze
gânduri care nu se ofilesc niciodată
le trimit spre cer la stele şi muze
recunoscătoare pentru viaţa toată.

dantelă lila călduroasă şi moale
îmbracă inima cînd este frig
anotimpul dragostei mi-a ieşit în cale
beată de fericire dansez şi strig.

iubeşte-mă şi tu sunt femeia lavandă
străbat îndrăgostită lumea ca o sarabandă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

S-a aprins o santinelă lângă flăcări lungi de apă
Unui mort dintr-o capelă moartea-i scrie o nuvelă
despre dragostea ciudată ce se naşte dintr-o sapă
şi pământul dintr-o groapă
infidelă.
Cerul peste cer se lasă într-o noapte paralelă
dintr-o vacă lupi s-adapă
fără masă şi veselă
colţii lor într-o dantelă
osul crapă.
S-a aprins o santinelă
lângă flăcări lungi de apă
moartea scrie o nuvelă
şi tot sapă...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!