cultura unui popor

Craiova

Din timpuri străvechi şi tulburi, după cum ne spune slova,
Izvor de măreţe fapte şi cultură ni-i Craiova;
Aici şi-a făcut Bănie marele Mihai Viteazu',
Iar cu cei ce n-au vrut pace, am ştiut schimba macazu'!

Tot olteni şi Amza Pellea şi poetul Păunescu,
Moşteniri de preţ lăsat-au Titulescu şi Sorescu;
Avem muzee şi teatre, festivaluri de-anvergură,
Excelăm atât în ştiinţă, cât şi-n artă şi cultură!

Treptat, cetatea se-nveşmântă cu un iz monumental,
Câştigând în eleganţă şi respirând occidental;
În viitor mai frumoasă, mai mândră, va fi Craiova,
Căci Oltenia întrece şi Ardealul şi Moldova!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română s-a născut, n-a fost găsită,
s-a format rotundă şi bogată, nu se învaţă şi nu se uită,
e vie şi molipsitoare în faţa unui altar la închinat.

Limba română e-n doină, în vorbe cu înţelesuri adânci
şi-n cuvinte dăltuite de ţărani pe obiectele din lemn,
dar mai ales în suflet unde înfloreşte şi-n pustiu
până la sfârşitul lumii.

În limba română vorbesc semnele, tăcerea povesteşte,
pune lacrimă pe simboluri, izvorăşte din carne muritoare
şi devine prin cuvânt nemuritoare şi dulce.

La umbră ascunde minciuna în amiaza adevărului,
stelele sunt mai strălucitoare pe cerul limbii române
cu luceferi, izvoare răcoroase şi limpezi
exprimă sufletul unui popor ales.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Azi în drum către Mizil,
Mi-am pus marea întrebare,
Cum s-a dezvoltat, ce stil,
Ce cultură, ce schimbare!

Oamenii-n idei se-ntrec,
Văd cum viaţa i-a amploare
Şi cu vervă ei petrec,
Cu visul de-ndestulare...

Timpul, e de a lor parte,
În vâltoarea iernii sumbre
Şi politica le-mparte,
Subiecte cu a ei umbre...

Electorii umplu pagini
În ale zilelor şuvoi,
Transformarea-i fără margini,
Măsluiri, minciuni, nevoi!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Dumitrescu (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jos Medicina! (Sau visul anticriză al unui parlamentar român)

Noi suntem
un popor sănătos

Nu avem nevoie
de
doctori
de
vraci
şi
de
alţi
şarlatani
europeni

Boala
au inventat-o ei
doctorii

Să păcălească
lumea

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (22 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lecţie de istorie

Pe drept cuvânt, e prea revoltător,
Cu mult sub demnitatea omenească,
O-ntreagă naţie să se spetească
Spre îmbuibarea unui dictator!

Năpasta nu putea să dăinuiască,
Iar într-o zi destoinicul popor
Scăpă de-acel infam conducător
În manieră frustă, românească...

Stăpân de-acum pe-avere şi destin
În singulara lui DEMOCRAŢIE,
Norodul prăznuieşte un festin

Şi cântă, joacă, plin de bucurie
Că-n loc de-un singur despot carpatin
Sunt astăzi între-o sută şi o mie!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Cenaclu

Profesorul, om de cultură,
Dom' Pătraşcu, cum se ştie:
Doctor în literatură,
În cenaclu-i bogăţie.

O minte ageră, vioaie,
Chiar acum la nouăzeci.
Deplasarea nu-i greoaie
Fiindcă-i sănătos pe veci.

Din "Gorun" cu frunza mare,
Revista "Cugetul" apare.
Şi dacă sapi la baza ei,
Dai de-un redactor şef Ursei.

În cenaclu-i armonie,
Unii scriu, alţii citesc,
Se pricep la vorbărie
Într-un mediu prietenesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Branzan din revista "Cugetul"
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D/le C. Erber sau cum va cheama pe dvs ati vazut pe undeva ca se scriu epigrame in vers alb? [...] | Citeşte tot comentariul

Închinare

Mă închin pios, la tine, azi, patria mea,
Ca la o sfântă Catedrală
Şi rugăminte fac către Hristos,
Poporul nostru de veacuri să nu piară!

Îngenunchind la sfânta glie,
La neamul nostru risipit pe roţi,
Iar la altarul Sfânt al demnităţii
Cultura noastră este stâlp şi temelie,
Strămoşul nostru Eminescu
Cu versul Sfânt al libertăţii...

Iar tricolorul, veşmânt Sfânt,
Stropit cu sânge, smirnă şi tămâie
Pe toţi ne apără ca neam
Şi Sfântul imn "Deşteaptă-te, Române"
Iar mărturii de glorie şi neam,
Eroi ai Evangheliei dreptăţii,
Iar mir îi sângele celor care zac,
Al nostru Decebal, preasfântul dac.

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în care şi lemnele gem

hei am fost şi eu pe-aici era aşa un du-te-vino
interminabil
între casa de cultură
casa de toleranţă
şi aia de nebuni

încât persista în aer
un geamăt
ca de lemne îndoite

din când in când
moartea era o treabă chiar obligatorie
mergeai undeva spăşit
de unul singur
ca să tragi apa
sau te scăpai pe tine
dar neapărat la modul drăgăstos
şi cu toată energia
de care dispui

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscoală

Toţi Vizii de cultură, avizii de hoţii
Din Videle de minte s-au pus a ne minţi
Că ne dau bunăstare, măresc nivel de trai...
Şi, îşi fac legi să scape de puşcării... Nu-i bai
Când fac benzina scumpă şi euro de aur,
Ne înzecesc în taxe, ne păcălesc că-s faur
Ei... Ne pun pumnu' în gură când vrem păs a ne spune,
Fac numai legea lor, vor ţara a o răpune
Dintr-un Teleorman, tâmpit de sărăcie...
Vor România întreagă la fel şi ea să fie!
S-au strâns o golănime bandită, mitocană
Să ne arunce afară din Patria, o mamă...
Reneagă Europa şi ajutorul ei,
Ne vor ajunşi prostime... Ei, şleahta de mişei
S-au pus cu toţi, pungaşii, cu şcoala de maidan,
Cu "diplome" furate, "masteri, doctori", baştan
Să ne rupă grumaz, nerozi s-ajungem, vite
Şi-ei tâmpii plini de bani, din braţe ostenite
-Ce-n loc să le întindem să mângâiem copii,
În Parlament îi ţinem -ne înjosesc de vii,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui defăimător din afara Ţării

Trist cartofor, tu, monument de ură
satyr drapat în giulgiu vişiniu
cum vii să faci tu ordine-n cultură
mai bine-ai vinde nasturi şi rachiu
mici echimoze-s ochii tăi de fiară
rînjeşti ca rîia, hoţ, cu colţii răi
mefiboşet gîngav şi fără ţară
răufăcător eşti tu, cu toţi ai tăi
te-ai lăcomit din plin, aveai de toate
stăteai pe roze-n caldul tău bîrlog
şi totuşi, te mînca în fund şi-n coate
şi ai sărit la creastă, pintenog
să răstigneşti o nouă sanctitate
la care eu, de-un secol, mă tot rog!...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!