copaci

Muntele pătrunde în noi ca seva în copaci primăvara.

citat din Virgil Ludu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

primăvară-n sat –
în curtea bunicilor
copaci înfloriţi

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul aruncă şi pe cei mai mari copaci la pământ.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârste

Cercurile
La marginea pădurii
Aşteptând să intre în copaci.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai degrabă va supravieţui crângul, decât pădurea cu drepţii ei copaci.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venind de la Xiamen şi privind marea albastră

Căţărat pe muntele Jueshi, cu faţa spre răsărit,
Contemplu oceanul albastru, nemărginit.
Valurile dansează cu melodice mişcări;
Insule veghează-n freamătul undelor, sonor.

Copaci peste copaci cresc din stâncă-n stâncă;
Abundenţă de iarbă de aici până departe-n zări;
Peste creste vânturile toamnei oftează-încetişor;
Talazuri înalte se-avântă să doboare de pe cer, alb, un nor.

Ziua – soarele, iar noaptea – luna
Par să se nască din apa oceanului, adâncă.
Calea Lactee şi un întreg cer de stele, zâmbitor,
Se scufundă-n mare, unde-adorm.

Sunt fericit că pot privi toate-acestea!
Fredonez acest poem şi mă simt nemuritor.

poezie de Cao-Cao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure

Copaci pentru secure.

monostih de Dumitru Delcă (11 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

dimineţi cu ger -
copaci scuturându-se
de promoroacă

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

silvicultură –
Silviu şi Silvia tot
mai sus în copaci

senryu de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plămânii tatălui meu

în plămânii tatălui meu creşteau holde
şi copaci înfloriţi în mijlocul lui noiembrie
căci respiraţia este cea mai simplă
probă posibilă
dacă spicele ar coace metafore şi tata
ar tuşi sânge şi singurătate
aş şti că am respirat paisprezece ani degeaba
copacii înfloriţi s-ar culca la pământ
iar fumul de ţigară şi rugăciunea n-ar avea glas
să-l mângâie şi să-i hrănească spaima
toţi suntem într-un vis ritualic
în care n-avem picioare şi ne târâm
dar eu m-aş târî până în plămânii tatălui meu
unde cresc holde şi copaci înfloriţi în mijlocul lui
noiembrie

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!