Toate rezultatele despre conjuga, pagina 4
Fragilitate cotidiană
iarna conjugă la nesfârșit
verbul supraviețuirii
și evită conștient pronume personale
acest "noi" pare a-și reînnoi jurămintele
în fragilitatea cotidiană
și caută salvarea în regenerare cu celule stem
fără termen de valabilitate
nici punctele geografice
nu pot înlătura microbul dorului
infiltrat în epicardul vulnerabil al inimii,
doar își oprește ticăitul
pentru a asculta tăcerea
a două silabe de respirații
e încă devreme
timpul semnează convenții
și-n prag de sărbători
poezie de Rodica-Rita Ruta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orgolii
Orgoliu nemăsurat și mândria
Sunt lucruri ce ne-au furat bucuria
De-a ne căuta sau de-a ne găsi,
De-a conjuga, la prezent, verbul,, a iubi".
Sunt la o bătaie de inimă... distanță
Nu-i timp pentru atâta ignoranță
Iubește-mă, când dorm cu tine-n gând
Iubește-mă, când te alint sau când îți cânt!
Iubește-mă și-atunci când te mai cert
Iubește-mă, când grabnic eu te iert
Când te aștept cu visele pe masă
Tu, pentru mine-nsemni mereu,, acasă"!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ordinea lucrurilor
privighetori cântă cât e ziua de lungă
fericirea mireană și întemeietoare
îngeri cresc frumos iubirea o conjugă
cu armonia verde inundată de soare.
raze împart liniști de pe cer cu vise
gânduri se îndreaptă spre univers poetic
concepții din cunoașteri au sarcini precise
să crească armonii în golul bezmetic.
cresc în anvergură speranțe de-absolut
dragostea devine resortul profeției
Dumnezeu e în toate se face cunoscut
coloana lumii noastre -insemnul măreției.
nesfârșite emoții deschid nou început
să se aprindă flăcări- lumina avuției.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, să taci!
Sfătuitorule, prea mult vorbești
Și n-ai habar de lumea de afară,
De toate câte... tu le zici "lumești",
Așa că taci și, poate-ntâia oară,
Încearcă ce-i normal: să nu hulești!
Nu mai vorbi de lucruri ce nu știi
Tu, cel ce doar cu vorbe te fălești,
Ești mortul ce, spre lumea celor vii,
Își vinde-nchipuitele povești
Și tot conjugă verbul "a iubi".
Nu ai habar, n-ai simțuri, n-ai nimic
Cu care poți veni în ajutor
Acelora ce vor, măcar un pic,
Să simtă fericirea până mor,
Așa că taci! În lume, ești prea mic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conjugă-i la trecut
E greu să-i schimbi. Îi schimbă interesul
Chiar dacă pare că-i prostește viața.
N-ai ce să faci, poți doar păstra distanța.
Nu-i vindeci tu, îi vindecă reversul.
Îi știi de-o viață? Mă apucă greața.
Nu înțelegi nimic altul e mersul.
Nu timpul schimbă, omul e perversul.
Într-un final, tot își arată fața.
Nu te mira că nu rămân aceiași,
Căci în esență, nu s-au cunoscut,
Ci doar se-mpiedicau de proprii pași,
În drum spre sinele neprevăzut.
E vina lor că sunt sinucigași...
Nu ezita, conjugă-i la trecut.
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva...
Erai cândva din sufletu-mi bucată
Pe brațe fericirea ne purta
Dar nu știu cum, din mine-ai fost furată...
Și-am să-mpietresc fără caldura ta.
Un cântec fredonat pe două voci,
Doi fluturi ce dansau pe-aceeași floare,
O inimă ce palpita-ntre roci
Și lutului i-mprumuta culoare.
Lujer și floare înnobilând grădina,
Parfumul florilor dansând în vânt,
Sărutul ce îl așeza lumina
Pe pleoapa cerului, ca legânânt.
Eram cândva, noi doi, o poezie:
Eu verbul ce te conjuga tăcut,
Tu rima ce cânta atât de vie
În versul ce ne-mperechea-n sărut.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine-s...
Pentru tine este roua dimineților divine,
Să-ți învioreze trupul, clipele să ți le-aline,
Pentru tine bate-n raze toată ziua mândrul soare
Să te umple de căldură, să te scalde în candoare...
Pentru tine-s toate cele, că e lucru sau ființă,
Că e iarbă, pom sau suflet, că-i lucrat într-o știință,
Pentru tine-i luna, ploaia, cheia solul și cu versul,
Oricare-ți conjugă viața, pentru tine-i universul...
Pentru tine sunt istorii cu finaluri fericite,
Țesături de caractere elegante și-ndulcite,
Pentru tine ce nu este, într-un mod sau altu-n care,
Eu o spun cu fermitate, tu nu ai asemănare!...
Pentru tine e iubirea și firește-ți aparține,
Dar mă rog în a mea sine... pentru tine... pentru mine...
... să fac parte și-eu din tine... pentru tine-s eu... știi bine...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dispariții
Nu mai știu dac-am făcut școală,
nu se vede, nu se mai cunoaște.
Nu știu de ce? De la vreo boală,
ce-n ascuns mă pândește, mă paște?!
Nu mai îmi amintesc bine de-ai mei...
o estompată imagine, ștearsă,
doar de-o rugăciune de zei,
pe un altar sfânt, cu Biblia arsă.
Nu mai am nicio veste de ce-o să fiu,
parcă am înghețat, nu mai e cald.
E din ce în ce mai târziu
să înot amintirile, să mă scald.
Nu mai am nicio vocală, onomatopee,
să strig asilabic dureri
asumate... Că am început în femeie
și m-am iubit, aproape să pier... până mai ieri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ora iubirii mai încape o viață!
Are ianuarie de conjugat la trecut
o mie de vămi,
de spun că nu mai e loc de nici o poveste!
de... un păr despletit, de-o eliberare de răni
Crezând că numai
de-o singură ninsoare mai este...
sunt precum calul ce se-ncurcă-n lanț
sau în pana căpăstrului
și nu-i răcorește nimeni această arsură!
degeaba strig ca-n fața unui pericol
Dacă nu caut ceasornicul( care să-mi schimbe)
dreapta măsură!
Se-ntâmplă ceva cu așteptarea femeii
înainte de sfântul sfârșit...
în duminica ei de zăpadă!
pe-un cer lăuntric( de) ți se cântă prohodul
N-ar fi trebuință de-un un nou ticăit,
cum viața de o nouă eladă?
ianuarie se conjugă la trecut mai mereu...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici vântul
luna e plecată la secerat
pe răcoarea nopților verii
privesc pe cer și punctele de reper mă înșală
am poposit în carul mare
nu știu cum se mai conjugă verbele
în cuvintele care mă expun în palma câmpiei
tot ce mă împacă-n poeme
e râul cu mori dintre dealuri
tu mă găsești la hanul cu sălcii
la care drumeții se așteptă
și vine seara botezată-n culori de crepuscul
de adorm pe rând macii
botezați și ei în sângele voinicului
în cristelnița răsăritului de soare
încă din pragul înroșit al dimineții
tu n-ai decât amintiri și eu ți le fac
să are prin suflet
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!