conjuga

Octav Dessila conjugă, la un prezent discutabil, verbul "a iubi" în tutlul ultimului său roman

În toamna încărcată de rugină,
Ai, colonele, cel mai bun moment
Să pui subtitlu cărţii din vitrină:
Din viaţa mea de sublocotenent.

epigramă de Mihu Dragomir din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noţiunea de artist a primit acum alte conotaţii: se numesc actori oamenii politici sau militarii. Câmpurile de conflicte se numesc teatru sau scenă. E încă o dovadă că societatea nu mai conjugă verbul "a fi", ci "a avea".

citat din Dorel Vişan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ea îşi delimitează viaţa

atât de aproape de graniţă
un verb se conjugă

de cealaltă parte a stâncii
verbul naşte un pod
de pe care se aruncă sinucigaşii

ea simte pământul din adânc
şi face o declaraţie publică

sunt fericită

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatică

Am învăţat atâta gramatică,
încât fiinţa mea
însetată de abstract,
se conjugă din ce în ce mai des
la timpul trecut
şi parcă, cel mai bine
mi se potriveşte
perfectul simplu...
Pe când eul meu, mai optimist,
va învăţa să conjuge
doar la viitor?!

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămas bun

rămas bun foşti copaci,
pe curând,
vă mutaţi emigranţii spre sud
când prezentul acesta sordid
se conjugă la timpul trecut

rămas bun frunza mea,
te-am iubit,
dar te las să mai creşti înc-un an
un poem incognito foşnind
şi-anotimpuri de păsări pe ram

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă

Suflete-n pătratul zilei se conjugă.
Paşii lor sunt muzici, imnurile – rugă.
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua-n tremurare.

Pe slujite vinuri frimitură-i astru.
Munţii-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru.
Raiuri divulgate! Îngeri trimeşi
Fulgeră Sodomei fructul de măceş.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o viaţă sănătoasă şi glorioasă, conjugă mai des la modul indicativ şi la timpul prezent verbele "a face", "a crea" în loc de verbul "a vrea". De exemplu: "Eu fac bani!" în loc de "Eu vreau bani!" şi "Eu creez locuri de muncă!" în loc de "Eu vreau locuri de muncă!".

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea iubirii este una singură: aceea de a-ţi pierde raţiunea! Scopul scuză mijloacele uneori, dar mijloacele nu 'scuză' scopul. Mai ales în dragoste, acolo nu furi, nu minţi, nu răneşti, nu alungi... iubirea nu se conjugă decât la un singur timp: prezent! TU cine eşti, atunci când sentimentele te părăsesc?

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cate ori iubirii, prag i-am aşternut...
şi casei sufletului zâmbet am cusut,
de câte ori crâmpeie de fior au tresărit
să mă fi vrut iubit, ştiut, dorit...
Atingerile sunt doar amintiri,
de nu-s hrănite cu belşug de dor,
iar gesturile de iubire mor
atunci când noi ne ştim doar din priviri.
Iar glasul sufletelor e o doină nestemată
când se-nfiripă murmur de izvor,
curând vom conjuga cuvântul Dor:
- Cu tine, lumea toată-i fermecată

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epiderma unui gând

cunosc la zei de apă convertire
când ploaia gândului izbeşte pieptul
şi raţiunea îmi conjugă dreptul
la rătăciri de vin de prin potire.

se săvârşeşte visul, înţeleptul,
dub toată dulce-a aştrilor rotire
în simplă a luminii povestire
şi nefiind tenebrelor adeptul.

venind, femeie, în odaia-mi stinsă
aprinzi scântei de lene a păcat
dar şarpele-are patima învinsă.

cu tine-a mea murire-am îmbrăcat
spinarea cu poveri de alb mi-e ninsă,
acolo epiderma ţi-ai urcat.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rey
Comentează! | Votează! | Copiază!