Poezii despre chibrit, pagina 4
Mai bine stau...
.. mai bine stau să mă ajungă
din urmă că nu sunt legat
de prima iarbă cât de lungă
atât de naltă în păcat...
... mai bine stau să mă trimită
în satul meu cu oameni mari
consumatori de răsărită
e viața pusă în doi pari....
... mai bine stau legat la poartă
e-un nene ce iubește mult
conceptul arta pentru artă
și tare-aș vrea să îl ascult...
... mai bine stau să-mi văd de treabă
vezi bine nimeni n-a murit
iar pentru cei care mă-întreabă
să fiu un capăt de chibrit...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între emisfere
sunt multe locuri pustii
cu gura mare
pline de spaime și insomnii
cu ochii în jos
al naibii de galbeni
printre pietre tăcute
orașele morților
vei spune
e dusă rău
femeia asta care-i mereu tristă
de-atâtea,, de ce-uri" purtate pe umeri
moare lent
se vede limpede
nu sunt tristă
sunt doar femeia dintre emisfere
ce-n nopți liniștite
sub o mare de umbră sau apă
se întreabă
ce caută acolo
patetic sau nu
[...] Citește tot
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici măcar prost
nu știu să iubesc
nici să urăsc
sau să port obidă
sunt precum bățul de chibrit
gata să scapere
doar că jilave timpuri am mai prins
nu știu unde-i focul
o fi la cap
o fi trupul subțiriu
o fi altundeva
nu știu să mor
tot așa cum n-am știut singur a mă naște
și ca să nu râdeți de mine cât sunt de prost
ceva tot știu
știu că toată zbaterea asta e pentru tine
tu mă înveți clipă de clipă
bunul din rău
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din cana cu păsări
pune Doamne recompensă peste aripă și stea
că mi-au luat în faptul nopții lacrimă de mama mea
și-au fugit mâncând pământul peste nouă mări și țări
pasărea și-a ei lumină dincolo de sărbători
pune Doamne îngerii să vină la tine toți
și le dă chibrit și pâine pentru vii și pentru morți
și le dă simbrie mare pune-le pe masă vin
din cel vechi și nu pelin
că pelinul e amar
să nu treacă de hotar
apoi Doamne de-o fi vreme
mai rabdă nunta de semne
și tocmește dă arvună
lăutărilor să vină
iar mi-e viața lună plină
miezul nopții își ia darul
lacrima e de cuvânt
[...] Citește tot
poezie de Florian Stoian Silișteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vreme-n care...
A fost o vreme-n care, prea aprig, te-am iubit!
Urau în minte, vara, pe rând colindători.
Aveam când tensiune, când nu, aveam fiori.
Era un talmeș-balmeș, ei bine, s-a sfârșit!
Azi, cântă lăutarii, pe umeri îmi cresc ciori.
Mă joc cu focul iarăși, aprind câte-un chibrit.
Mai răsfoiesc sertare, mai prind un asfințit
Și nu-ți mai spun "iubire" si nu-ți mai dau ninsori.
De ce să-mi plâng de milă, când viața mi-a dat tot?
Și-atât cât pot eu duce, nu poate orișicine.
Stau drept între dezastre până ramân un ciot,
Mă-ntrec în nebunie, doar eu, mă-ntrec pe mine.
Pe frunte-mi scrie mare, cu fonturi... idiot!
Și tu pupându-mi mâna, îmi spui că-mi șade bine.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturia chibritului
Sunt un tip cam irascibil.
Mă aprind tare ușor
Și pot deveni teribil
În mâna copiilor.
Port în mine o putere
Ce, ținută sub control,
E o binecuvântare
În folosul tuturor.
Focul ce vă încălzește
Și v-ajută să gătiți,
Iarna el vă ocrotește,
Înghețați să nu muriți.
Sunt un băț cu gămălie.
Dragi copii, atât vă spun:
Cât mă țineți în cutie,
Eu vă sunt prieten bun!
Dacă m-aprindeți în joacă,
M-aruncați la întâmplare,
Flacăra-mi poate să facă
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici...
nici nu cred c-ar fi azi prima oară
când doar eu și doar eu am greșit
inundați de o ploaie de vară
arși de tot de un băț de chibrit
defilând dintr-o gară în gară
c-un trifoi de iubit/neiubit
nici nu cred că ne-ascundem departe
doar un deget ceva să întinzi
ca o miere pe-o foaie de carte
și în ea să te prind să mă prinzi
cum scriam nu demult ne împarte
o aceeași oglindă-n oglinzi
nici o brazdă de tine nu-mi trece
sunt un mitrea cocor blestemat
or ion alu marți treisprezece
tu ai șnur de picior des legat
pe un câmp de mușcate-n ghivece
la un fericit moment dat
[...] Citește tot
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă surprind rotindu-mă cu disperare
în sensul invers rotației pâmântului
apoi într-o clipă de răgaz teoretizez bățul de chibrit
înalț câteva ode unei buburuze încăpățânate
mai întotdeauna pe paralela 45
deși la pol ar fi fost mai simplu să țin cadența
dar nu am găsit niciun funcționar
să-mi pună o ștampilă de conformitate
cine să mai creadă în paralele la minus cinzeci de grade
dacă nu ai un dosar cu mărturii și numere de înregistrare
oricum eu aș fi pus acolo ecuatorul
dar nu consultă nimeni un poet despre așa ceva
chiar dacă ei au scris și biblia și coranul
și mai știu eu ce alte cântări ale tuturor cântărilor
dintr-un început al tuturor începuturilor
când a jale când a dor de ducă
din când în când o aureolă boreală
precum o încercare de metaforă
pe când eu tot încerc să țin pasul cu rotația pământului
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
50+
Nu poți mai mult, știu... te-nțeleg
Mi-ai repetat-o pân-a plusat un fel de cult
și-am dreptul să aleg:
nu pot să-l mai ascult.
Cândva eram ca tine
Un bobârnac pe un chibrit; cum o sări mai bine
Iar dacă dunga s-a punctat pe mușamaua de sub scor
cu un pahar decor, din lipsă plenul,
Cu coatele am șters desenul.
Până aici! Mă voi muta în propria-mi minciună blindată:
Ce-a fost, a fost... nu va mai fi vreodată!
Noaptea, patul e doar risipă de antreprenor
Agonisind oftaturi ce nu-și mai vor sonor,
nici vină...
Nemotivatele absențe cu tine-n rolul lor
au devenit rutină,
Dor...
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ghejan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez de sinceritate
Nu-s cert, un fals de odeist,
Mă preamărind, preamărind neam,
Așa de dorul lelii, în trist
Viclean... Ca laude să am!?
Și-i plin în jur de narcisism,
Ce nici în Braille nu deslușești;
Că-n fond trădare-i cu cinism,
Nespunând la popor... Greșești!...
... Învăluind în nori de fum,
În ceață groasă, minți răzlețe,
Fără călăuzit pe drum,
Îmbărbătând vini, nu povețe?!
Mă dezic de orice fan, minciună
Ce preamărește-n ipocrit
Mizeria, crezutu-n lună;
C-o aprinzi și-o ai cu un chibrit!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.