chibrit

Mi-e dor de el ...

Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n braţe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniştită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelişul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopţii cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării şi zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut şi de taifun.

poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare

Soare, te rog întinde mâna
Şi încălzeşte-mi faţa
Sunt rece ca şi bruma
Sau roua dimineaţa.

Am buzele amare
De simt pelinul dulce
Alerg prin câmpul mare
Cu flori de mac şi spice.

Ieri nu ştiam durerea
Ce-o port acum în mine
Dar frica şi tăcerea
M-au despărţit de tine.

Mi-e frig şi frigu-mi aminteşte
Cum mă-ncălzeai cu-n zâmbet
Eu te-am iubit orbeşte
Dar tu mai fript pe suflet.

[...] Citeşte tot

poezie de Oxana Barbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vânătoare

Pădurile bârfei atât de dese-acum
Şi căprioara, cinstea, încotro să fugă...
Nu rădăcini, fâşii grele de fum
Pe sub pământ, prin tălpi mi se alungă.

În sufletu-mi mai arde un chibrit -
E mare întuneric la intrare în gură:
Nu m-am deprins ca flăcări să vomit,
Nici să propag între prieteni ură.

E timpul vânătorii, de după tulpini
Zece arme ochesc o singură idee,
De frică glumele se îneacă în suspini,
Împuşcăturile se-adună în trupul de femeie.

E criză de valută intersufletească...
Loviţi în nervi ca-n pielea tobei seci.
Călcâiul îşi retrage mersul, să lovească
Pădurile bârfei cu ochii stinşi şi reci.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul iubirii

Eu primăvara sunt îndrăgostit
Şi cred că, altfel nici nu aş putea,
În jur pe toate le privesc vrăjit
Şi toate sunt vrăjite-n calea mea;

E veselie-n orice colţişor,
Pământu-ntreg e-acum însufleţit,
E anotimpu-n care-nvăţ să zbor
Şi tot ce-i viu îmi pare fericit.

Iar dacă,-ntâmplător, cam singur eşti,
Sau, singur, dintr-o dată, te-ai trezit,
Nu-ţi trebuie lanternă sau chibrit,
Pentru-a găsi un suflet să-l iubeşti.

În primăvară printr-un sfânt mister,
Se nasc idile-n parc şi prin zăvoi,
O largă poartă se deschide-n cer
Şi plouă cu iubire peste noi.

poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bere (parodie a poeziei "Copaci" de Joyce Kilmer)

N-am citit vreun un poem care, după-a mea părere,
Să fie la fel de drăgălaş precum o bere.
Una, curgând de la robinet direct în halbă,
Cu-umbre aurii şi spumă ca zăpada, albă;
Beau lichidul parfumat din zori şi până-n seară,
Când un somn bun şi dulce spre alte zări mă cară.
O, berea făcută din malţul verii, pârguit,
Care intrând pe gură sfârâie ca un chibrit!
O, gustă, după ce drojdia s-a depus uşor,
Minunea rece, limpede ca apa de izvor!
Poeme fac nebunii cu suflet de muiere,
Dar numai un bărbaţii-adevăraţi pot face bere.

parodie de autor necunoscut/anonim, după Joyce Kilmer
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trece un om prin sufletul său

Toată
noaptea m-am zbătut să adorm
am vrut să mă rog
dar ochii îmi erau cusuţi în pernă
am scăpărat un chibrit
pe pereţi au jucat umbrele
mă simţeam ca într-o grotă
prin care treceau apele
pe sub munte apoi
mi s-a părut că visez

Te-am văzut spre dimineaţă
cuprins de tristeţe stăteai
la marginea lacului
mâna ta s-a întins peste mal
strălucea
şi noaptea s-a făcut albă

trestia s-a dat la o parte
ca o pleoapă

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul şi para

Zise focul către pară:
-Domnisoară
îţi cam arde de glumit
de când te-ai îndrăgostit
de-un chibrit!...
Umbli tot cu capsa pusă,
eşti sedusă,
pâlpâi parc-ai fi o lină,
de lumină,
rază, deci palpaitoare,
lumânare, stând să pară
arsă cu un pic de ceară!...
Pe cand... eu
ard la greu
tot ce întâlnesc în cale!...
Pe deasupra, vezi la foale
cât sunt de folositor
şi util!...
Para, folosindu-se de stil
atât apucă să-i spună:

[...] Citeşte tot

fabulă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plămădind lumina după uşă

Morile de vânt mătură seminţele norilor,
Razele soarelui sunt făina luminii,
Icoanele miresmelor aşteaptă în ramuri
Să înflorească în neştire spinii.

Doar văzând cum macii trec în sânge
Şi plumbul pedepseşte crunt vânatul,
Faţa suptă-a bucuriei noastre
Traversează în genunchi înaltul.

E nevoie să-nchid nostalgia
Din rana unui suflet chinuit
Ce a rămas să-şi bea singurătatea
Sub flacără gălbuie de chibrit.

Bate-n mine o armată beată
De încercări în duhuri de cenuşă,
Te voi găsi în morile de vânt
Plămădind lumina după uşă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lista ei de rufe

Perdelele au fost făcute
pentru a ascunde nuditatea oamenilor.
Beţele de chibrit au fost făcute
pentru a-ţi curăţa urechile
(doctorii sunt împotriva acestei practici).
Undiţele au fost făcute pentru a ucide ambiţiile bărbatului.
Mochetele au fost făcute pentru a acoperi mizeria de pe podele.
Televizorul a fost făcut pentru a vinde porcării.
Ziarele au fost făcute pentru menţine lumea dependentă de porcării.

Şi, în sfârşit...
Eu am fost făcut să fiu al tău.
Şosetele purtate mai mult de trei zile sunt menite a fi aruncate,
de aceea n-ai fost făcută să fii a mea.

Logic... a spus cineva ceva despre Logică?

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debut

recunosc
poeziile mele aparţin unui timp
când bucuria se poate strânge
într-un colţişor de batistuţă înflorată
nu ştiu dacă mă va recunoaşte
vreun copil
în cărţile despre
o istorie a literaturii
sau voi fi îngropată
în mulţimea de anonimi
ce şi-au pierdut busola
prin deşertul siberian
sunt adepta faptelor concrete
când vreau să iubesc
iubesc
bărbatul din săptămâna
dictată de Dumnezeu
când vreau să mă îmbăt
culeg viile retrocedate
şi zac până la plictiseală

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!