cetatile albe

Apusul adâncurilor albastre

Adâncuri albastre,
aproape, aripi ascuţite
ale albatroşilor. Albe arcade
ale azurului acoperă amărăciune
apăsătoare a amurgului.
Aburul apei, atolii, algele
ard amintirea. Aievea,
ascut ancore-alge,
atele aripilor-albatroşilor.
Apăs amintirea, alifie
aripii albe.
Alinare…
Acum absurdul adormirii
alungă amalgamul ameţitor
al atemporaliatăţii…
Adorm…
Apun adâncurile-albastre…
albatroşii au ajuns acasă.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albe amintiri

E prima oară când întind mâinile
şi strâng fulgii spre tâmple...
albe amintiri
frigul mă strânge în braţe
se frâng cuvintele în două
cad stele pe pământ
în paşii fără drum
din iarna ta
o lacrimă îngheţată
se prelinge
încărcată de doruri trecute
se reflectă în imagini
pe chipul plin de ninsoare
picături desprinse
din suflet
calc pe umbre albastre
scufund tristeţea
în norii de fum
las timpul să vorbească.

poezie de Maria Ciobotariu (22 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea lactee

Din albe lacuri de demult pornit,
Un zbor străvechi de lebede astrale
Pe luciul cerurilor boreale
Odinioară s-a odihnit.

Fiorul zborului străbate încă
Înmărmurita linişte adâncă
Din care ochiul noastru soarbe
Surâsul alb al nopţii oarbe,
Deasupra sufletelor noastre-aprins,
O, nimb răcoritor pe suflet nins!

Fior al zborului de-odinioară,
Sărut curat pe fruntea noastră cerne!
Pe frunte albe sărutări coboară,
Fior senin al penelor eterne!

Scară cu trepte albe, prinse-n cuie
De-argint, pe care visul nostru suie!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alexandru Philippide din Aur sterp (1922)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altare albe

ce noapte albă ce noapte albă
abia acum a înţeles că e albă e albă
femeia cu albă carne şi piele prea albă
femeia
din visele mele albite sub crupele ei
sanguine (?!) atât
de albe atât de pornite pe nas ca şi sângele
femeia
ca ultim popas ca ultimă rugăciune în faţa
altarului alb cum e noaptea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arome peste amintiri

Iubirile mele au cântec interior
n-au corzi vocale,
dar au taine ascunse
în care sălăşluiesc frumos.

Trăirile lor topesc orice obstacol
şi nu se sfârşesc,
se zidesc în piatră şi se înconjoară
de cetăţile înalte ale sufletului,
trec peste pod apele învolburate
şi ajung în ţinutul fermecat.

Nu se lasă niciodată furate
de iernile lungi cu nopţi friguroase,
doar salcâmii şi teii înfloriţi
risipesc arome peste amintiri
ca un dar de neuitat.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii cetăţii

Mamele nu mor niciodată...
Doar pleacă să se odihnească
dincolo... în odaia cu Lumină;
aici nu şi-au găsit tihna.
Candele incandescente cu lacrimi,
s-au stins pentru că au ars
fără oprire.
Iau cu ele durerile nemărturisite
şi clipele de bucurie pe care noi
le-am dăruit.
Izvoare din care curge mereu viaţă;
suntem înlănţuiţi de ele de la zămislire
prin noduri gordiene.
E ca şi cum ai desface pământul de ape
şi luminătorii de cer.
La asfinţit devin îngeri păzitori
peste cetăţile noastre;
noi reaprindem candelele lor
şi le aducem în rugă
la ceas de taină.

poezie de Angelina Nădejde (8 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de iasomie

– Ia să-mi spui, să-mi spui tu mie,
Albe flori de iasomie,
Pot să-ţi împletesc cunună
Şi pe cap să-ţi pun sub lună?

– Iată-ţi spun, îţi spun eu ţie,
Albe flori de iasomie,
Cu parfum îmbătător,
Poţi să-mi împleteşti cu dor.

Sub a lunii blândă rază,
Tu atunci mă-ncoronează;
Plină de înfiorare,
Eu ţi-oi da o sărutare.

poezie de George Budoi din Elogii florilor (20 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

festin

între ele
dorurile –
vorbind cu gura plină –
albe, roşii, pestriţe… se sfădesc
care mai de care vor părţi mai bune
fruntea, grumazul, pieptul, căuşul palmelor, tălpile
le sunt delicatese…

astfel
canibalându-mă îmi rămâne sângele
îi picur destul amar să nu aibă căutare
obrazul transparent-oglindiu, sclipind
mă vinde la licitaţie
albe, roşii, pestriţe… dorurile
mestecă şi… mai vor
nu vă fie cu mirare când
mă veţi reîntâlni!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub armuri de istorii furate

Pe o luntre cu gânduri ţesute pe in
trec pe mări spre cetăţile antice
acoperite cu nisipuri de sare.
Comori ascunse sub sigilii de timp
zac fără zăvoare ascunse-n adânc
şi nimeni de ele nu ştie.

Sub armuri de istorii furate
cu ecouri venite din singurătăţi prăfuite,
caută cu sălbăticie vânatul viclean.
Rupe din depărtări zvonuri de nesiguranţă
şi aduce pe limbă candoarea încrederii,
cum totul se construieşte cu rost
şi pe umerii viitorului înfloresc totdeauna
femei cu bărbaţii de mână.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În conturul nimbului ei

M-am prins de toiagul însingurării,
nu mă mai sprijin pe candoarea femeii,

în conturul nimbului ei,
nu se mai ascunde necunoscutul.

Nervul nu mă mai ascultă
sunt trase zăvoarele la cetăţile
pe care le cuceream altădată.

În cuvinte oprit
mă voi înspica în alte dorinţe
când iubirea se va contopi cu tăcerea
şi legea nu va mai decoji orgolii,

cu articulaţii anchilozate la încheieturi
şi sângele vâscos şi leneş,
nu mai pot sări peste umbre.

Cineva mă apasă pe umeri

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!