Poezii despre cetatile albe
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru cetatile albe în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Balet
Lunecau baletistele albe...
Degajari de puternice forme
Albe, in fata lumii enorme,
Lunecau baletistele albe...
Lunecau baletistele albe
Si lumea sufla impatimita
Albe, razand spre lumea prostita,
Lunecau baletistele albe.
Lunecau baletistele albe...
Tainic trezind complexul organic
Albe, starnind instinctul satanic,
Lunecau baletistele albe.
|
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Arme albe
Acestea vor fi cu siguranță
armele viitorului
dar mult mai albe decât acum,
albe ca merii
în mijlocul verii,
ca o casă de țară proaspăt văruită
din care se aude
râsetul copiilor
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1920)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaguri albe
Mă rog cu puterea cuvântului
Pentru copiii pământului,
Mă rog cu dulceata colinzilor
De sănătatea părintilor.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
Mă rog cu lumina minunilor
In amintirea străbunilor,
Mă rog cu nădejdile omului
Pe chilibrul atomului.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
Mă rog cu putinta mătusilor
Contra venirii cenusilor,
Mă rog cu blândetea din flaute
Un happy end să ne caute.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Rondo de noapte
Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre
Clape negre, clape albe,
Înlănțuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe
Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de șisturi-nud
Iubita, scăldată de ape
Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stolul
de fantome albe albe albe
se grăbește spre etajele trase
în sticlă de sticlă ale orașului
în lumina
acestui apus care tremură de
plăcere (?!) văzând câte un
cearșaf zburător în fiecare fereastră -
lumina în
mâinile vântului se comportă
ca o mănușă întoarsă pe dos
mulgând incolorele perne
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mărului bătrân
Albe flori vor înflori,
În măr, lângă fântână;
O scorbură bătrână
Pare a întineri.
Din secata rădăcină
Lăstăraș va răsări,
Albe flori vor înflori
În măr, lângă fântână.
Pomul va pica pe rână,
Vremea-l va bătători,
Iar lăstarul din țărână
Ramurile-și va spori
Și albe flori vor înflori.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul norilor
Corăbii albe înșirate
Pe un ocean de cer albastru,
Trec păzite de un astru,
Către tărâmuri neumblate.
Împinse de vântul aspru
Se rup ca valuri înspumate,
Corăbii albe înșirate
Pe un ocean de cer albastru.
Convoiul alb bolta străbate
Irizând în alabastru;
Se rotesc circumterestru,
De nori cohorte răsfirate,
Corăbii albe înșirate...
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă sperie cetățile în care
locuitorii încuie noaptea păsărilor
ca să nu cânte în zori
și trezirile se petrec atât de trist
că toate gărzile poartă doliu din oficiu
după toate diminețile
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roma
Roma, cetate eternă
Din care s-au născut oamenii mari,
Imperatori, oratori și cărturari,
Ea este slăvită în cer și pe pământ
Cu cetățile ei vechi,
Cu al său latin cuvănt!
Ea o să rămână veșnic
Un oraș etern și sfânt.
poezie de Vladimir Potlog (24 august 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri grele, drumuri albe
Drumuri grele, drumuri albe
cu pași demult uitați
se-aud copite înghețate
de cai înaripați.
Și dacă te-aș întreba
de ce mă lași pe drum,
vei spune că-i noaptea mea
cernită-n amintiri prin fum.
Anii ce cresc peste noi
se scurg în râuri de șoapte,
aș vrea să fii cu mine
în amurgul ce se prinde în noapte.
Drumuri grele, drumuri albe
ce cobor și urcă lin,
zăresc casa părintească
unde vreau să dorm puțin.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >