Poezii despre carne, pagina 4
Bunătăți culinare
Nu e carne ca șoricul,
Nu-i mâncare ca zăbicul,
Băutură ca lăpticul,
Nici dulceață ca pupicul.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Day shift
noaptea piaptănă siluete adormite
străzi de piele umedă limbi de carne nouă
spânzurată într-un ștreang de iluzii
ziua se stinge în călimara poetului
orașul tace ca o gură de canal
câtă normalitate taie somnul în două
ca un feliator de carne mucedă
resturile cad în liniște pentru șobolani liniștiți
câtă normalitate în patul lui procust
perfect încadrat din fiecare trup
resturile cad în liniște pentru tezei liniștiți
pleoape de cireșe negre ascund
sâmburi de întuneric din prunci nenăscuți
ce încă își dorm primăvara morții
strâng tot întunericul într-un ochi închis
[...] Citește tot
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maci
mi-am luat frica de gât și am speriat-o
făceam mâncare pentru familia mea frumoasă
tot mai frumoasă
tot mai frumoasă da
în ciuda limbilor boeme și a cârpacilor de zvonuri
am luat-o de gât și s-a speriat de moarte
da, de moarte s-a speriat
și de frică a intrat în tocătorul de carne
și mie nu mi-a fost milă de frica mea
și am dat-o la carne deși putea avea salmonella
sau cancer sau altcevaaaaaa
apoi mi-am vopsit buzele cu roșu aprins
foarte aprins de urlau după mine știi cum urlau
după mine toate genocidele toate
prozele și toate altarele
și nu mă durea nimic și umblam liberă
printre aceste stări roșii ca buzele mele de femeie
care are cea mai frumoasă familie
și nu știe de frică și nici frica n-o mai cunoaște
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două căprioare
Printre frunze adormite, trec în fugă cerbii
Pe-a lor urme însângerate, zboară în aer corbii
Din a voastră rană, în picături se scurge
Câini-n urma voastră, ling al vostru sânge.
După voi se țin și două căprioare
Săracele n-au aripi! deasupra ca să zboare
Căci inima lor bate, în trupul speriat
Dar de ce să moară, că n-au nici un păcat.
Să zboare să se ducă, dincolo de mare
Să nu mai poată trece, câinii pe picioare
Picioarele ascuțite deschid a lor compas
De le-ar lăsa din fugă, măcar un sfert de ceas.
Vânători cu pușca și imima de piatră
Ca lupii dupa carne, prada o așteaptă
Când cerbul mare vede! căprioara plânge
Dar glonțul intră-n carne și trupul pică-n sânge.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tocănița de cărniță
Din carne ‒ mici bucăți prăjite,
Cu bulion, cartofi și ceapă,
Cu sos și fierte-năbușite,
Tocana-i demnă și de-un papă.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (7 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contractarea minții
Omul face un gest nedemn și periculos, iese din peșteră
Din osul masiv al unui mamut cioplește-un târnăcop isteț
Și-i arde una în țeastă semenului să vadă cum merge unealta
Îi ia femeia și porția de carne, ăsta e curat progres
Își aprinde o țigară de la un trăsnet căzut din ceruri
Mulțumește prietenului de sus pentru foc
Coloana infinitului se dilată iluminist și renascentist
Apoi se contractă în holocaust și inchiziție
Îmbracă costume englezești, cravată de mătase
Mănâncă carne crudă se gândește numai la prostii
E omul crescut altoi din omul din peșteră
Coborât din pom stă drept cu picioarele pe pământ
Găsește din evoluție un patefon cântând ambrozie
E curios din fire, cercetează, nu înțelege, se enervează
Își ia vechea unealtă și-l crapă de căpățâna încăpățânată
Ne cheamă peștera cu glas dulce de mamă
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foamea și mâncarea
Atuncea când ești mort de foame,
Chiar rădăcinile-ți par poame,
Cartoful carne de godac,
Iar pâinea neagră cozonac.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (14 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă toamna
o să-mi taie-n carne
frunze vor cădea
în loc de sânge -
căci timpul râde
în hohote
doar clipa netrăită
plânge...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea supraviețuire. Respirări
VI
A locui în carne și în sânge. A mișca când vrei să miști o geografie pe care propriile tale sentimente o urăsc și o varsă de scârbă, vai, a vedea aceasta cu tu, iar nu cu ochiul tău, ce lașitate.
poezie celebră de Nichita Stănescu (1982)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îi scriam zilele
trecute unei femei foarte carne
și oase și nu
știam că ea e bărbatul... și da
păru îl poartă mai lung decât calea
martirilor spre giroc
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!