Poezii despre cainile si omul, pagina 4
Omul
Omul a fost acela
ce a dat un nume
morții,
dar,
tot el
i-a împrumutat
scheletul.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul rău
Omul rău îmbătrânește
Și putera îi slăbește;
Răutatea-i ticăloasă
E tot timpul viguroasă.
pamflet de George Budoi din Bunătatea și răutatea (3 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La omul cu suflet bun
hoția nu-și are locul.
Dar la omul care-i hun,
e prezentă, arzo focul.
catren de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
După Auschwitz
Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
și îl prăjește pentru micul dejun
la tigaie.
Iar moartea, obișnuită cu aș ceva, privește impasibilă
și își curăța mizeria de sub unghii.
Omul este esența răutății,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept oferte
Sunt un sistem informational complex
dar de când omul și-a pus masca și
a devenit o știre
cineva m-a infectat cu un virus
al cărui antidot
zice-se că
ar fi tot omul.
poezie de Teodor Dume (2020)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul bun și omul rău
Știe orice nătărău,
Din cel mai umil cătun:
Bunu-i bun și când e rău,
Rău-i rău și când e bun.
pamflet de George Budoi din Bunătatea și răutatea (28 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
omul acesta este înalt și alb
ca un mesteacan obosit
de lungile clemente
abia de vad de unde a venit
sa-mi fie frunte
frunza
in iarna ce se-apropie subtil
cu umbre fade si miros salciu
de gheata ce se sparge si disipa
lumina-n aurori
e omul meu venit de nicaieri
o doamne
cat suflet poti sa pui
peste ghetari
paduri
și tot ce-a mai rămas
înalt și alb în omul ăsta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul cu mustață de fum
Omul cu mustață în dublu exemplar,
Omul cântă din mustață imnuri de slavă
Pentru sine, mustața lui este din sârmă ghimpată,
În loc de mustață poartă un fuior de fum.
Fiecare dă o soluție, murim fiecare dintr-o soluție,
O jucărie explozibilă, fum dens violaceu, sârmă electrică,
Bordelurile ambulante pentru bieții soldați se înmulțesc,
Armistițiul se va încheia într-un bordel,
Se va servi cianură la masa tratativelor,
Cine dorește poate să aleagă un atac cerebral la o vilă
Bine păzită, dar omul cu mustață de fum
Nu va muri niciodată.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om rău, om bun
Nu-i nicio glorie, vă spun,
Să faci om rău din omul bun,
Da-i una extraordinară
Să faci om bun din omul fiară.
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (25 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om simplu
în fine nu sunt omul ideal
sunt omul cu idee
și-n mine nu-i chiar totul infernal
mai sunt și căi lactee
mai am și suflet, uneori chiar vise
și lacrime sub gene
și deseori țin ușile deschise
în nopți cu sânziene
în rest-nu sunt eu omul ideal
nici prinț nu sunt să vin așa, călăre
și să te iau cu mine în astral
în viața asta. Poate-n viitoarea..
poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!