axa

Fluier de os

fluier de os
axă a Lumii
fior al golului făcut să sune
pe trunchiul tău pământul se
învârte
şi stelele pocnind în noapte

la baza ta
trântiţi în iarbă
şi-n inimile lor înfipt
mocanii mioritici tot te mai aud
şi dacă vârful tău
deasupra
se termină undeva
de bună seamă zeii au lăcaş
acolo

şi sorii cum te-nconjoară
din toate părţile deodată
eşti

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Brâncuşi a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni aşezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenţie nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
şi temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moştenire,
ordonată geometric cu desăvârşire.
Să dovedească suprem că Brâncuşi
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Ţăran zămislit din pământ românesc
care a înălţat brazda din temelie

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

S-au prins cuvintele, seminţe de înfloriri,
de catapeteasma inimii.
Au izbucnit în altarul timpului cu înflorirea rugăciunii,
alchimist pentru bobocii tăcuţi ai palmelor universului.
S-au înlănţuit ca prinse în horă.
Zglobii se avântă în faţă şi în spate,
dincolo de chipul dimineţii, solie luminii, aprinzănd farul gândurilor.
E un sărut lipit de cerul clipelor,
cu dor de sfinţenia vieţii.
Din ele se întrupează culoarea amintirii,
din ele se nasc bănuielile de creştere
pentru spicele înscăunate de cinstea virtuţilor.
Au răsărit cuvintele, fluturi, de pipăit sufletul iubirii.
Miros a mosc şi a scorţişoară, a casă de trecut pragul cu talpile goale
pentru împărtăşirea din intimitatea aerului.
S-au aprins feţele lor visătoare,
s-au învăluit de ghicitorile purpurii ale rătăcirii prin sine,
în căutarea locului de ascultat pulsul vremii.
Îşi schimbă vestimentaţia, se gătesc de primenirea anilor
cu îndreptări de secunde pe axa conectării la izvor.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir (27 septembrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irespirări

Îmi pun probleme de conştiinţă,
viaţa nu este o necunoştinţă,
la drept vorbind, nu e nici o scofală
să te prefaci că mergi şi la şcoală,
să te-ntâlneşti cu doi drumeţi,
unul e Sfântul, cel-alt - glumeţ,
dar este Domnul, te sperii niţel,
cine eşti tu să vorbeşti chiar cu El?
Dar Domnul spune – " Eşti creaţia mea,
Fii demn, te rog, spune ceva,
Acolo, un fel de mărturisire",
i-am spus că nu am trăit în neştire.

Între-un general şi un cioban,
Nu este nici o deosebire
De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă,
Cam aşa spunea Jean Jacques Rousseau,
Iar frumuseţea femeii
Nu cunoaşte oprelişti,
Eşti prea familiar, spune birjarul,

[...] Citeşte tot

poezie de Boruis Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note întâmplătoare pe asfalt

Să zbori razant cu pământul, peste văile lui
vibrând la marele tău curaj, cu sângele pulsându-ţi
în picioare, simţind cum drumul îţi pătrunde în trup
şi cum îi imprimă inimii ritmul.
Nu-i doar muzica maşinii pe asfalt, este întregul corp
zgâlţâit pe axa lumii, tu şi mijlocul cuiva,
făcând din bătăile inimii tunete. Când schimbi viteza,
când accelerezi, eu mă afund în moment,
ca o pasăre care tocmai a ieşit din iarnă şi pe care
totul o îndeamnă spre verdele exploziei de frunze.
Un mic zvâcnet şi trupul se înfige-n scaun.
Complici, facem salturi gravitaţionale,
ştiinta ta, inţierea mea întru ale vitezei.
Te înclini spre mine pentru a fi sigur că nu-i prea mare.
Eu ştiu că nu-i, dar viteza se citeşte-acum în strălucirea
ochilor mei şi-i măsurată doar
de arcul unui zâmbet, ca şi cum bucuria ar putea fi
un vitezometru spart sau cutia unui CD
pe care Chopin a părăsit-o pentr-o cauză mai bună. Muzica
(ştim) este în notele pe care le extragi apăsând pedalele,

[...] Citeşte tot

poezie de Rosa Alice Branco, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii atent...

Fii atent
Fii atent cum te dai,
Niciodată de tot.
Păstrează ceva, de o parte pus bine
Doar pentru tine.
O carte, un crez, un cuvânt
Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară.
Locul unde revii fără să doară
Numai al tău, tăinuit,
În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat
Somn adânc, legănat
Şi unde poţi fi pe rând sau deodată
Pirat
Aviator
Pompier
Şi axa de roată dinţată.

Fii atent cui te dai,
Deschide ochii larg, priveşte în jur
S-a cam perimat noţiunea de "pur"

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alaiul gâzelor

În zori de zi ivită cu piersicii petale,
Nectarul din corole răsfaţă paneraşe,
Agită fanioane albine cercetaşe,
Reginei trena poartă pioasele vestale.

O laudă în imne, o leagănă alaiul,
Miros de pâine caldă îi abureşte calea,
Livezile-nflorite înseninează valea,
A gâzelor cântare învăluie tot plaiul.

Un freamăt de albine dealul încununează
În loc cu flori pestriţe popas face Soborul,
Coliba e deschisă, în prag este Păstorul
Şi blânda zămislire bineţe le urează.

Se minunează Timpul şi cu privirea roată
Îşi mângâie supuşii opriţi în miez de sat,
"Dong-ding" un clopot răzbate apăsat,
Cu bucurie cheamă, "ding-dong", fiinţa toată.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plângi, Iunona?

fetiţele cuminţi nu plâng
supărarea te urâţeşte
ţine batista asta brodată
tu eşti o prinţesă
poartă-te cum se cuvine
ai zece ani
ştiu, plângi
în faţa calendarului
proaspăt pus în piuneze
dar eşti tânără
în câţiva ani îţi termini studiile
îţi găseşti un băiat
întemeiezi o familie
creşti doi plozi
aştepţi ca ei să te părăsească
ai grijă de visul oricărei prinţese
şi simţi din nou
cum toate femeile din tine urlă înfundat
ca nişte matrioşka în cămaşă de forţă
libertatea lor

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul uitării

Copii ai omenirii,
Aţi uitat cântecul în pădure,
Aţi pierdut muzica celestă a frunzelor,
Tăcerile codrului şi zbaterea ramurilor,
Aţi uitat sunetul cornului,
Cântecul stejarului singuratic în bătaia furtunii,
Nopţile cu lună şi cu stele care se leagănă
Printre vârfurile copacilor,
Aţi uitat visul căprioarei care se lasă seara peste izvor,
Poienele de nămeţi de iarbă care vă
Mângâiau gleznele feciorelnice,
Ploaia de stele care cădeau în roua dimineţii,
Aţi uitat primăverile cu mugurii nurlii
Care dau prin frunzele uscate,
Ghioceii albi ca neaua care sărută soarele,
Viorelele albastre care colorează cu visul lor pădurea,
Aţi uitat cântecul grangurelui şi-al mierlei,
Al presurei şi al ciocârliei,
Aţi aruncat coroniţele copilăriei făcute din
Toate florile pădurii,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haimanaua din Manhattan

Buona sera signorina, kiss me, good night,
Beţi lapte praf din dorinţele mele malaxate, introvertite, golanule,
Ea tace, el bea, ea bea, el tace, ea este Bea din Caraibe,
Are dulciuri ascunse în cămara inimii,
păpuşile şi le ţine sub fusta prea lungă,
salut, fiţosule, ai venit târziu, nu ai loc nici la subsol,
fă şi tu un design interior, în sufletul tău mare cât un living,
ne bestializăm şi noi cât putem,
iubirea are un gust puternic amărui,
lasă publicitatea, acolo doar impotenţii se dau mari,
feroce este sexul în tăcere,
ca o noapte la muzeul stafiilor, ca un guturai fără leac,
simţi cum te cutremuri? Ce Richter ţi-aş arăta eu sau altul?
Fiecare cu focosul sau folosul său.
Omphale face cele mai bune friganele.
Pp paparazzo, na-ţi-o paiaţo.
Un om stă lângă tine, dar nu-l vezi,
Deci nu existaţi niciunul.
Bătrână, urâtă şi rea, moartea mai vine pe seară,
Ea şopoteşte basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!