axa

Axa

m-am sprijinit îngândurat şi trist
de axa planetară, axa planetară
uimită de senzaţia că mai exist
scăpa-n rulmenţi surplus de arsă ceară

năfrămi magnetice-nnodate faustos
de axa planetară, axa planetară
le aşternea în căi lactee şi pe jos
ca pe-n covor, să calc, să nu mă doară

eu aşteptăm schimbări de pol la nord şi sud
de axa planetară, axa planetară
mă tot ruga să mai aştept să nu mă ud
în apele ce vor veni subit la scară

trezit din gânduri şi fantastice visări
de axa planetară, axa planetară
mă întorcea mereu cu faţa înspre zări
şi mă ruga să le mai las, să nu dispară

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment inedit

Pe axa convieţuiri
La momentul zero
Toţi am fi la unison
Acolo am exista
Identici ca indivizi
De acolo am pleca
Deopotrivă în grupe
Cu şanse egale
Uniţi şi indivizibili
Şi nu ne-am apleca
De nici un fel
Momentul zero
Însă e greu de definit
Şi imposibil de găsit.

poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cât vezi
Cu ochii
E verde
Şi pe deasupra
Mult albastru
Şi viaţa
Renaşte
Din orice poziţie
Şi trece mai sus
De orice limită
Şi incită doruri
Pe axa absciselor
Şi creşte cu sârg
Pe ordonată
În spaţiu regăsirii.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu faţa

Cu faţa spre poezie
Şi gândul la poeme
Valori aduna-voi în seif
Pe file de paradă
Cu suflet printre rânduri
Transfigurări de nuanţe
În exponenţi pitoreşti
Expresii de răsunet
Vii imagini senzoriale
În oglinzi retrovizoare
Formaţiuni neverosimile
În asocieri sacramentale
Străfulgerând sentimente
Pe trasee extrasenzoriale
Porţi vaste de energie
În format universal
Pe axa de simetrie
A unui infinit presant.

poezie de David Boia (8 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

dacă nu ar fi iubire
zilele ar fi pustii
aş trăi din amintire
singură printre cei vii.

dacă n-ar fi poezia
ce m-ar putea relaxa?
ar dispărea fantezia
pe plictiseli m-aş axa.

dacă muzică n-ar fi
paradisul ar fi trist
pe întinse geografii
timpul ar fi anarhist.

dar acum e primăvară
artele învie iară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zid

Pe zidul plângerii,
cu o cretă albă
desenez
forma trupului meu,
mă îndepărtez
cu o rotaţie elipsoidală
de inimă pe axa propriei orbite,
arunc
cu pietre în el,
colţurile
tăioase
trec prin mine
schijele luminii,
lacrima
ustură până la oase;
piatră după piatră,
privită din cer
carnea
e o karmă deschisă.
…Zidul ciobit

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul

Prezentul original
apare instant
mai intrinsec decât
gândul veritabil
mai invocat
decât descântecul
sedus pe moment
de farmecul clipei
părtaş cu omul
la intervale versatile
un punct de inflexiune
pe axa vieţii
o rază emergentă
din domeniul existenţei
un vector victorios
în lupta cu trecutul.
care nu pleacă
şi nu vine
el doar persistă
ca să dispară subit

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

poate că vântul de noiembrie
îndulcit cu miere într-un pahar de unică folosinţă
îşi pierde textura
aroma
densitatea
şi poate că niciodată nu e prea devreme
să transformi un pahar de noiembrie
în cenuşă
cine spune că universul nu e decât
un glob cât o coajă de portocală
sau cine nu-mi dă voie să-l
desprind de pe axă
să-l bag în buzunar
şi să mi-l cos pe frunte
ca semn că nu sunt învinsă
ci am învins

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum-necum

Se ia un bunic

Şi la fel ca un arcuş

Se freacă pe axa timpului până la punctul zero

Până-i zboară
din
cap toate cântecele

De leagăn de dragoste patriotice sau de altă natură

Cu măsura potrivită se insistă până se obţine şi ultimul efect scontat

Totul cât se poate de igienic

Apoi c-un glas nevinovat

Se întreabă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (20 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de la capătul morcovului

lumina de la capătul morcovului
o punte de somn prea lungă
între neputinţă şi reverie
timpul se roteşte himeric în jurul meu
aidoma unui vârtej de sare
lăturile curg ascetic
spre punctul terminus

curg şi eu şi mâinile mele verzi
într-un dans al non-materiei
fără a-mi mai scrie în cartof iluziile întâlnite
pe axa amidonului modificat genetic
cu pământul fertil

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!