arta conversa�iei

Petronius: A iubi nu e de-ajuns; trebuie să ştii să iubeşti şi să arăţi altuia în ce chip să iubească. Plebea şi dobitoacele chiar simt numai plăcere, dar omul adevărat se deosebeşte de ele tocmai prin marea dibăcie a schimbării acestei plăceri într-o artă plină de nobleţe care să poată fi socotită un dar divin; de aceea, ea îndestulează nu numai trupul, dar şi sufletul.

replică din Quo vadis de Henryk Sienkiewicz
Adăugat de Lavy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Bennet: Acum va trebui să rămână acolo peste noapte. Exact aşa cum am prezis.
Domnul Bennet: Fir-ar să fie, femeie. Abilităţile tare în arta asta de a-i face pe oameni să se căsătorească sunt de-a dreptul oculte. (Doamna Bennet chicoteşte.)
Elizabeth Bennet: Totuşi, mamă, nu cred că ar fi corect să crezi că este tot meritul tău că plouă.

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Elizabeth: Acum pleacă în Franţa. Regina Franţei este sofisticată. Du-te să-i fii de folos, să o amuzi. Îţi va admira caracterul. Învaţă de la ea. Fii atentă la doamnele de la Curte. Vezi cum reuşesc ele să obţină de la soţii lor tot ceea ce îşi doresc, fără să bată cu piciorul în podea, ci lăsându-i să creadă că, de fapt, ei sunt cei care conduc. Aceasta este adevărata artă de a fi femeie.

replică din filmul artistic Cealaltă moştenitoare Boleyn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Trandafirul era frumos, dar treaba s-a terminat urât. Dascălul, o matahală fără suflet, n-avea habar de artă. A început să urle la mine, că i-am stricat banca... Ba m-a luat şi la bătaie... Şi, lucrul cel mai grav, mi-a confiscate unealta... (Tare, ţărăneşte) Mi-a luat briceagu', mă, oameni buni!... Pricepeţi au ba? (Pauză) Aşa că am fugit iar la Târgul Jiului...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi (râde): He, he, he! Şi încă ce şcoală! L'Academie de Tonellerie, mon cher! M-am înscris la Academia de făcut butoaie... Rector era un dogar, unul Ghiţă, din Drăguţeşti... (Se îndreaptă cu scaunul spre putina din colţ). Acolo am învăţat să fac putini din stejar, dud, salcâm... Lemn nobil, oltenesc... (Râde). Artă industrială, cum spun vameşii americani...(Arată cu bastonul spre putină). Uite! Aşa arăta lucrarea mea de diplomă...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polonius: Aşteptaţi puţin, bună doamnă; am să vă spun exact ce scrie. (Citeşte.)
"Poţi pune la-ndoială că stelele-s doar vetre de jăratic,
Ori că soarele se preumblă-n cer,
Poţi să crezi că adevărul e minciună,
Dar nicicând să nu te-ndoieşti de dragostea mea.
O, iubită Ofelia, n-am darul poeziei;
Nu cunosc arta de a-mi pune suspinele în versuri, dar crede-mă
Că te iubesc mult, foarte mult. Adio.
Pe vecie al tău, scumpă doamnă, cât timp acest corp îi va aparţine,
HAMLET."

replică din piesa de teatru Hamlet, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson (despre Vincent van Gogh): El a pictat ceea ce a simţit, nu ceea ce a văzut. Oamenii nu au înţeles, lor li se părea ceva copilăresc şi imatur. Le-a luat ani de zile pentru a-i recunoaşte adevărata tehnică. Pentru a observa felul în care utilize pensula pentru a face să pară că cerul se mişcă. Cu toate astea, el nu a vândut niciun tablou cât timp a trăit. Acesta e un autoportret. Nu e nicio deghizare, nicio nuanţare. Sinceritate. Acum, şaizeci de ani mai târziu, cum e el considerat?
Giselle Levy: Celebru.
Katherine Watson: De fapt, atât de celebru încât toată lumea are o reproducere a unei picturi de-a sa. Există cărţi poştale...
Connie Baker: Avem şi un calendar.
Katherine Watson: Vedeţi? Capacitatea de a reproduce opere de artă face ca el să fie accesibil maselor. Nimeni nu trebuie să deţină un van Gogh original, îl pot picta singuri. Van Gogh într-o trusă de pictură, domnişoarelor! Cea mai nouă formă de a distribui artă maselor; pictură cu ajutorul cifrelor.
Connie Baker (citeşte instrucţiunile de pe cutie): "Nu toată lumea trebuie să fie van Gogh. Este foarte simplu. Urmaţi instrucţiunile şi peste câteva minute vă veţi afla spre calea de a deveni un mare artist."
Giselle Levy: Van Gogh prin cifre?
Katherine Watson: Ironic, nu-i aşa? Priviţi ce am făcut din omul care a refuzat să-şi conformeze idealurile preferinţelor populare. Care a refuzat să-şi compromită integritatea. L-am pus într-o cutiuţă şi v-am cerut să-l copiaţi.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marcy: Uitaţi ceva care ar putea să ne placă la toţi: este un film de artă străin despre o tânără peruviană care trăia în pădurea tropicală şi visa să aibă o bicicletă.
Al: Ceva sâni?
Marcy: Este un film al lui Francois LuMach. El explorează mintea!
Al: Ei bine, aş prefera o producţie a lui Joseph Zipper: "S-au revărsat din sutien".
Jefferson: Marcy, s-ar putea să-ţi placă. Este un film despre femei.

replici din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giselle Levy (despre o pictură abstractă contemporană): Ăsta e de Jackson Pollock.
Susan Delacorte: Într-un cuvânt.
Connie Baker: De abia începusem să mă obişnuiesc cu ideea că o bucată de carne moartă şi plină de viermi este artă. Acum asta?
Susan Delacorte: Vă rog, spuneţi-mi că nu trebuie să scriem un eseu despre asta.
Katherine Watson: Fă-mi o favoare. Faceţi-vă vouă o favoare. Nu mai vorbiţi şi priviţi. Nu vi se cere să scrieţi un eseu. Nu vi se cere nici măcar să vă placă. Dar vi se cere să luaţi tabloul în considerare.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorul (către Femeie): Şi tu, de ce tremuri ca o piftie? Îmi pare rău, n-am vrut să te sperii! Dar toate s-au întâmplat din vina ta! Eu nu înţeleg cum poate fi o femeie frumoasă atât de naivă. Să te seducă un zeu, un principe, un cavaler, treacă, meargă... Pe tine însă te duce de nas ultimul gropar! Câteva minciuni parfumate, şi gata! Mergi după el, la groapă, cu ochii închişi... Tu, etern feminin! (Femeia plânge.) Şi termină odată cu smiorcăiala! Atâta ştii! Lacrimi şi rimel! Rimel şi lacrimi! Am pus în fiinţa ta tot ce-am găsit mai bun! Operă de artă am vrut să fii! Înger scoteam din tine, dacă în loc de sâni îţi puneam aripi! Mă auzi? Tu eşti matricea vieţii, proasto! Alfa şi omega.

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!