Replici despre arta conversa�iei, pagina 5
Holly Kennedy: Tot ce ştiu este că dacă nu reuşeşti să îţi faci un rost în viaţă şi nu contează dacă realizezi opere de artă sau taco sau chiar o pereche de şosete, vei rămâne un om obişnuit! Creează ceva... nou şi astfel rămâne o parte din tine în lumea asta, o parte a ta pe care o poţi vedea, auzi, citi sau simţi... şi astfel afli mai multe despre... tine. Puţin mai mult decât ştiu ceilalţi despre ei înşişi... Are vreun sens ce spun?
Gerry Kennedy: Da... ceea ce spui tu e că vrei să pictezi şosete.
Holly Kennedy (entuziasmată): Poate!
replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: OK, sunt confuz. Vrei să-ţi păstrezi anonimatul, dar laşi lumea să te privească pe o cameră web.
Peyton: Lumea nu mă priveşte... Dar presupun că tu o faci.
Lucas: Bine, ideea e că... Vrei să te exprimi, dar nu vrei ca oamenii să ştie că tu eşti aia.
Peyton: Probabil că sunt doar o ghicitoare înfăşurată într-un mister ascuns într-o tipă nesuferită.
Lucas: Sau poate doar un artist torturat.
Peyton: Uite ce-i, nu am nevoie să mă protejezi pe mine sau arta mea. Nu am nevoie să-mi analizezi creaţiile sau să mă interpretezi. Şi, de fapt, sunt destul de sigură că nu am deloc nevoie de tine.
Lucas: Destul de sigură?
replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: Încă de la începuturile omenirii, oamenii au avut impulsul de a crea artă. Îmi poate spune cineva ce este asta?
Joan Brandwyn: "Bizon rănit", Altamira, Spania, în jur de anul 1500 Î. C.
Katherine Watson: Foarte bine, Joan. În ciuda vechimii acestor picturi, din punct de vedere tehnic, ele sunt foarte sofisticate...
Joan Brandwyn: Datorită umbrelor şi a grosimii liniilor ce accentuează cocoaşa bizonului, nu-i aşa?
Katherine Watson: Exact. Următorul diapozitiv. E posibil să nu ştiţi foarte bine ce este aceasta. A fost descoperită de arheologi în...
Betty Warren (pe un ton sec): 1879, Lesco, Franţa, datează din anul 10.000 Î. C., se deosebeşte de celelalte prin fluenţa liniilor care înfăţişează mişcarea animalului. (Clasa râde.)
Katherine Watson: Impresionant. Numele?
Betty Warren: "Turmă de cai".
Katherine Watson: Mă refeream la numele tău.
Giselle Levy: Noi îi spunem Căluţul.
replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dracula: Freamătul unui cimitir în devenire. Natură moartă cu oameni vii. Dinamismul lucrurilor cufundate în nemişcare. Toate acestea, într-o notă optimistă, pentru că, repet, e vorba de un carnaval. Asta mă aşteptam să văd! Asta înseamnă teatralizarea sentinţei, domnilor! Şi ce-am văzut? Ochii sticloşi ai morţii mă sfidau printre ramuri. Ridicol! Totul era inert şi rece. Nefiinţa umpluse pădurea şi era doar ora nouă dimineaţa. O tăcere de gheaţă, pe care nici corbii nu îndrăzneau să o tulbure. Ici-colo, bălţi de sânge închegat, ireal, dubios, ca o pastă de tomate. Ce-aţi făcut? Unde e vitalitatea acestei scene? Au nu trebuia să faceţi voi spaima să vibreze? Moartea este tot artă, domnilor! N-aţi înţeles nimic din estetica morţii! Asta numiţi voi vizualizarea durerii? Unde era muzica? De ce nu s-au auzit câinii urlând? Unde erau poeţii? Ah, poeţii, aceste spirite minunate care ştiu să facă durerea să rimeze.
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Adam: Poezia este un concept general...
Lupoi: General de brigadă sau general de divizie?
Adam (calm, relaxat): Nu fii dobitoc! Vreau să-ţi explic ce înseamnă raportul estetic în artă... Încărcătura simbolică a textului literar. Polisemia cuvintelor... Despre capacitatea subversivă a mesajului poetic ai auzit?
Lupoi (cu un aer tâmp): Am auzit, să trăiţi!
Adam: Bine! Cum interpretezi tu acest vers? (Citeşte, serios şi decent, din "Caietul negru"). "Dă iarna buzna! Anul îşi lapădă coroana!
Eu în surghiun, departe... Când ai să-mi curmi prigoana?" (Pauză). Ei? Ce părere ai?
Lupoi (vesel): Păi, n-am nici o părere, tovarăşe colonel! Asta nu e poezie...
Adam: Ba da, domnule Lupoi! E poezie! E poezie mistică. Ştii tu ce este poezia mistică?
Lupoi: Ştiu! Nişte mâzgăleli scrise de tovarăşul Mistică! Vă promit că autorul va fi ridicat imediat...
Adam: Nu sunt mâzgăleli, fraiere! Este poezie adevărată. De aceea este periculoasă! Aprinde sufletele oamenilor...
Lupoi: Pe mine mă lasă rece...
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leo: Ei, îţi plac pozele, omule?
Hyde: Da, omule. Sigur că da.
Leo: În regulă, eşti angajat, omule.
Hyde: Pur şi simplu? Nu trebuie să mai vezi şi alţi candidaţi?
Leo: Nu a mai venit altcineva, omule.
Hyde: Şi ce trebuie până la urmă să fac pe aici?
Leo: Păi, nu am aşteptări prea mari, omule. Adică, dacă dugheana nu ia foc, înseamnă că a fost o zi bună. Şi chiar dacă ar lua foc, omule, ar fi în regulă, pentru că mai am vreo două-trei magazii din astea pe undeva. Hei, fii atent. Dacă vezi vreuna din ele, ai putea să mă anunţi şi pe mine, omule?
Hyde: Sau şi mai bine. I-aş putea face o poză.
Leo: Uau, o poză cu o dugheană unde se fac poze. Cred că ar fi un fel de artă sau ceva. Hei, ascultă. Sper că nu te superi că te plătesc cu bani gheaţă. Nu-mi place ca "fratele cel mare" să se amestece în treburile mele, înţelegi tu.
Hyde: Omule, ţii guvernul deoparte. Sunt alături de tine.
Leo: Nu, fratele meu mai mare, omule. Vine mereu la mine să-mi ceară bani.
Hyde: O, pentru că tu eşti cel responsabil?
Leo: Da, e ca un blestem, omule. Hei, eu trebuie să plec. Trebuie să fac ceva într-un loc.
Hyde: Da, omule, înţeleg. Şi vrei să închid eu după ce termin?
Leo: Să închizi? Uau, e o idee grozavă, omule. Hei, eşti unul din ăia care au tot felul de idei, nu-i aşa?
Hyde: Da şi poate într-o zi tu vei fi cel care lucrează pentru mine.
Leo: Serios? Asta ar fi grozav, omule. Hei, dar aş putea să-mi iau sâmbătă seara liber, nu-i aşa? Grozav!
replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andy Sachs: Mă urăşte, Nigel.
Nigel: Şi e problema mea pentru că... A, da. Nu e problema mea.
Andy Sachs: Nici nu ştiu ce altceva pot face, pentru că dacă fac ceva bine, trece cu vederea. Nici măcar nu îmi mulţumeşte. Dar dacă fac ceva rău, e pur şi simplu răutăcioasă.
Nigel: Atunci dă-ţi demisia.
Andy Sachs: Poftim?
Nigel: Dă-ţi demisia.
Andy Sachs: Să îmi dau demisia?
Nigel: Pot face rost de o altă fată în locul tău în cinci minute... una care chiar îşi doreşte slujba.
Andy Sachs: Nu, nu vreau să îmi dau demisia. Nu e drept. Dar, vroiam să spun, că mi-ar plăcea să fie un pic recunoscătoare... pentru că eu mă străduiesc din răsputeri.
Nigel: Andy, fii serioasă. Nu te străduieşti, ci te plângi. Ce vrei să-ţi spun? Vrei să îţi spun "Vai săraca de tine. Miranda se ia de tine. Biata de tine."? Revino-ţi, scumpo. Îşi face meseria. Chiar nu ştii că lucrezi pentru revista care a publicat unii dintre cei mai mari artişti ai secolului? Halston, Lagerfeld, de la Renta. Şi ceea ce au făcut ei, ceea ce au creat e mai mult decât artă, pentru că îţi trăieşti viaţa în mijlocul creaţţilor lor. Ei bine, evident că tu nu. Crezi că este doar o revistă, nu-i aşa? Nu este doar o revistă. E o rază de speranţă pentru... nu ştiu, să zicem, un băieţel din Rhode Island cu şase fraţi ce pretinde că se duce la antrenamente de fotbal, dar de fapt ia lecţii de croitorie şi citeşte revista Runway sub aşternuturi la lumina lanternei. N-ai idee câte legende au mers pe holurile astea, şi, ce e mai rău, nu îţi pasă. Pentru că aici, unde mulţi oameni ar da orice ca să lucreze, tu doar catadicseşti să lucrezi. Şi vrei să ştii de ce nu te pupă pe frunte şi nu îţi dă o stea de aur pentru munca ta, la sfârşitul zilei. Trezeşte-te, scumpo.
replici din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Pentru numele lui Dumnezeu, ce faceţi voi doi aici?
Jen: Doar savurăm arta dansului de salon.
Penny: Nu v-am spus că voi doi sunteţi talente înnăscute? Mult mai bine decât ăştia doi şi au fost aici toată săptămâna. Dar voi doi aţi fost împreună, nu?
Jen: Ă... nu acum, bine?
Penny: Am dreptate, nu-i aşa? Aţi fost împreună, nu a mers. Dar apoi aţi trecut peste toate neînţelegerile şi acum aveţi încredere unul în celălalt, nu? Se vede din modul în care dansaţi. Se vede că există încredere. Ăştia doi pe de altă parte...(Arată spre Joey şi Pacey care dansazează) O cu totul altă poveste. Uită-te la ei. Uită-te la... poziţia lor, la tensiunea din braţele lor...
Pacey: E vreo problemă?
Penny: Ce am spus eu despre corpurile care se ating?
Joey: Nu, îmi pare rău.
Pacey: Nu o să se întâmple asta, bine?
Penny: Sigur... vedeţi la ce mă refer? Se observă ostilitatea, cum sunt plictisiţi unul de celălalt, ca să nu mai vorbim de cearta continuă şi de strigarea pe numele de familie. Sigur sunt în fazele de început ale unui ritual de împerechere a unor nebuni.
Pacey: Ce?
Joey (râde): Ai înţeles greşit, cucoană.
Penny: Pe bune? Aşa să fie?
Pacey: Da, întru totul.
Joey: Nici că ai putea greşi mai mult.
Penny: Bine. Este destulă tensiune sexuală încât să dea naştere unui sărut. Nici nu-mi amintesc ultima dată când am văzut pe cineva dansând atât de prost... serios...
Dawson: Stai aşa, crezi că, doar pentru că nu ştiu să danseze, ei doi...?
Penny: Este o teorie pe care am îmbunătăţit-o după ani de experienţă... dacă două persoane dansează atât de prost, atunci sunt nebuni unul după celălalt... dansul nu minte.
replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonya: Adică... Vrei să spui că tu găteşti?
Lucian: Zilnic. Arta culinară sau gastronomia, cum i se mai spune pe Terra, este una dintre marile mele pasiuni, iar mie mi se pare că mă descurc destul de bine, mâncărurile preparate de mine mi se par suficient de gustoase. Depinde care va fi părerea ta, depinde ce gusturi ai. Oricum, eu gătesc de foarte mult timp, fac pe bucătarul, iar asta chiar îmi place.
Sonya: Ciudat... Nu mi se pare tocmai potrivit ca un comandant ca tine să gătească. Adică, vreau să spun că eşti totuşi comandantul acestei misiuni, nu bucătarul, deci, nu e ceva potrivit pentru tine. Nu aceasta-i datoria comandantului misiunii.
Lucian: Auzi... Te rog să nu mai tot aminteşti acest amănunt, ştii prea bine care, mai ales acum. Pentru mine funcţia pe care am avut-o nu contează foarte mult; repet, am avut-o – acum n-o mai am; îmi place ceea ce fac şi nu mă deranjează deloc, deci, nu mă intresează dacă mi se potriveşte sau nu. Aşteaptă-mă, te rog, am să încerc să mă grăbesc cu pacheţelul.
Sonya: De acord, te aştept. Însă nu te grăbi doar din cauza mea; mă simt bine aici, e drăguţă nava ta. E o ambianţă plăcută, deci nu trebuie să-ţi faci probleme din cauza mea, ţi-am mai spus doar că mă simt foarte bine, în ciuda incomodului meu costum.
Lucian: Mă bucur că te simţi bine aici, însă n-am de gând să te las să mă aştepţi prea mult, n-ar fi frumos din partea mea să profit de faptul că îţi place aici.
Sonya: Păi... Fotoliile sunt confortabile, muzica e foarte plăcută; parcă nici nu mă mai deranjează atât de mult costumul pe care-l port, însă nu pot renunţa la el, chiar dacă aşa aş vrea sau mi-ar place.
Lucian: Nici nu ţi-aş cere să renunţi la costumul tău... Am să trimit pe unul dintre cei doi roboţi, să stea cu tine până revin.
Sonya: N-am nimic împotrivă. Poţi să-mi trimiţi chiar şi pe unul dintre roboţii tăi sau pe amândoi, dacă vrei, dar acum hai, du-te odată şi curăţă-te! Nu mai întârzia! Ce aştepţi?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Articole culturale referitoare la arta conversa�iei
- Anotimpuri în pictura românească
- „Dialoguri fără mască” la Teatrul Nottara
- Partea nevăzută a colectiei Lucia Dem. Bălăcescu
- „Prietenii Muzeului National de Artă al României” – gală pentru strângere de fonduri
- Noaptea Albă a Galeriilor la MNAR
Mai multe articole despre arta conversaďż˝iei la Blog.Citatepedia.ro »