Poezii despre absent, pagina 4
Sfâșiat de gânduri
însetat de primăveri
cutreier, te caut
între țărmuri de gânduri
prezentul
bătaie de inimă în timpul absent
și mă iert
că am uitat ochii triști pe o verandă
este ceață
curg amintiri de gheață
unde e viața
buze înghețate a ultim sărut
surâsul mă doare
ispită și carne
fără tine nu sunt decât înserare
ce a apus într-un gând
pe drum trec caii sălbatici
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instabilitate
O implicare pasivă,
O delăsare sau renunțare asertivă,
Un impuls de moment,
Status: absent
Un element dintr-un alt decor,
O piesă mutată întâmplător,
O armonie de culori complementare,
O trăire ingenuuă, o stare.
Un argument susținut,
O ipoteză bogată-n conținut,
Un caz, mai multe variante,
O concluzie cu soluții disonante.
O izolare de prezent,
În căutare de perfect,
A unui lucru concludent,
Dar nu și coerent.
O încercare eșuată,
O escapadă planificată minuțios,
Ieșită de sub control,
Un greșit sincron.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercul absent
Mâ înec! De multe ori mă înec
într-o pădure cu cireși suculenți
cu urși blestemați cu păsări scârbite
cu zmeură albă
cu morții absenți!
Mă înec! În copia ta
în sâni cu genunchii la burtâ
într-o saltea
mă înec
și nu mă ascultă...
și nu mâ ascultâ...
mâna și fereastra și pasărea mea
și umărul meu
și oasele scoicii
și zeama căldurii...
Auzi tu?
Mă înec!
steaua mea
să-mi dai tu moarte
de-ale gurii
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa timpului prezent
Eu sunt mireasa fiecărei zile!
Petrec cu muzici și meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viață
Copilului ce sunt și pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe!
In alb m-am îmbracat definitiv.
Caleașca mea e trasă de doi cai
Din negrul cel mai pur și mai fictiv.
Și sunt mireasa timpului prezent
Trecut și viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent
Din arsenalul ce-l diriguiesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață să trăiești
Învață să râzi,
învață să plângi.
Învață să cânți,
învață să strângi.
Învață să cazi,
învață să te ridici.
Învață să trăiești azi,
că poate mâine pici.
Nu fi dezamăgit!
Învață să iubești.
Când ești îndrăgostit,
mai fericit trăiești.
Ai grijă când ești iubit
să nu fii și trădat.
Fii omul împlinit
și bine informat.
Dacă nu vei fi atent
la toate câte-am spus,
Din viață vei fi absent.
N-ai să-înviezi ca Isus.
poezie de Dumitru Delcă (2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zero absolut sau cât mai aproape de fața cerului
mă aflu la intersecția acelor de ceasornic
în mine a mai rămas puțină lumină
doar atât cât să scriu
ultimul bilet
absent pentru o clipă
respir haotic
nu mă mai recunosc și nici nu-mi pasă
strig la cineva pe care nu l-am întâlnit niciodată
nu mai am timp să aștept
mă delimitez de ceea ce am fost și
o identitate din care o să ies...
dar ce mai contează!
nimeni nu pleacă definitiv din același loc
e dor un ritual care-i ține pe oameni
mai aproape de Dumnezeu
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezent
Stau zeii abătuți pe trepte boeme
și suflete pufăie din narghilea
un înger cântă ciupind anateme
pe genunchi cu absență îi toarce o stea
cu razele ei ascuțite la pleoape
de oamenii cu privirea tocită
de bolta ce mintea nu o încape
și-o doină se-aude în gând rătăcită
pe treptele casei sub via boemă
un tată fluieră din suflet absent
și-o mamă ce umple curtea cu cremă
de plâns...
și-și coace-n cuptor
trecutul prezent.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacrosanct
dumnezeu tace din pământ
doar privește printr-o fantă
sacrosanctă
când mirat, când absent
studiind cu acuratețe
mișcările păcatelor prin atmosferă
și carențele spirituale
dumnezeu tace din ape
glisând spre nori ușor
iertându-ne pe rând cu vorbe mute
de bun rămas
în zori
dumnezeu tace din vremuri dispărute
mințind frumos apusul oamenilor
semnând câte o indulgență
pe fumul înserării
pe frunzele din noi
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinteza sub soare
Din larma străzii prăfuite evadând
Visat-am, stenic, repaosul rural,
Când rar te tulbură un nechezat de cal
Și mediul ambiant e musai blând
Din marea verde clorofila izvorând
Ozon a-ntâia-n procentajul maximal,
Ca adierea repetată de murmur boreal,
Și valea se trezește deodată chiuind
Dar una e voiajul leneș de vacanță,
Respirând absent sau dând din clanță,
Trudind, țăranii fac băi de sudoare,
Tu în șezlong întins, ei arși sub coșmelie,
Ev mediu care pe spectator îl doare...
Ce aer pur! Ce coborâș în ani, o mie!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Codreanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu poate fi oprită
Moartea nu poate fi oprită,
Viața n-o putem salva.
Poate fi doar prelungită.
Mai mult nu putem spera.
În fața morții care vine
Rămâne omenirea mută.
Nu poate schimba destine
Când viața-n moarte se mută.
Când firul vieții s-a-întrerupt,
Omul, marele absent
Din timpu-n care s-a născut,
Nu mai răspunde prezent.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!