Poezii despre absent, pagina 3
Chemare
Timpul nu-i de-ajuns,
Corpul nu vrea-n pat,
Iar privirea goală
Stă-n tavan pătrat.
Gândul nu-i ascuns,
Iar lumina-i scuză
Printr-un păr netuns
Ș-o minte confuză.
Mă încearcă absent
Un dor-reverie,
Ce strigă strident
Din tâmpla pustie...
Visul e acum
Încercare deșartă,
Iar dorințe postum
Eu le chem... dinspre artă.
poezie de Liviu Reti (20 martie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă unei ploi de-o vară
Ploua mărunt și abundent
Și ne iubeam concomitent;
Precoce tu, iar eu tardiv,
Și ne iubeam consecutiv.
Bătea un vânt călduț și lent,
Și ne lăsam concomitent;
Micuță tu, iar eu masiv,
Și ne lăsam consecutiv.
Zăream un curcubeu absent
Și ne uitam concomitent;
Pasivă tu, iar eu activ,
Și ne uitam consecutiv.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
un gând absent, mai mult incoerent
un singur șir
mai mult delir
pe două rânduri inegale
dorințe înțepenite într-un glas gol
o ciutură cu nămol
să beau, să beau
când mă scol
un tânguit ciudat
un vis stricat
lung fior, de dor
de dorul cui, că nu am cui
mai bine bat un cui
să zbor, să spui, dar cui
ce sper, ce aștept... nimic
desigur o să mor
căutând veșnicia
în ultimul zbor către pol
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj
Nici un semn bun. Și de trei ori mai mare
Efortul de a face un biet pas.
Aceasta-i Valea Plângerii în care
Un singur călător a mai rămas?
Și te cuprinde-un fel de disperare.
Ai vrea să strigi și vezi că nu ai glas.
Vei fi, la rândul tău, sperietoare
În locu-acestui blestemat popas.
Pe la răscruci, saluți albite cranii,
Rânjind absent, în peisaj de var,
Ca pată de culoare-un corb măcar
Ai vrea, sub orizonturile stranii.
Încalecă pe spaima ta, voinice,
Dă bice, cât mai poți scăpa. Dă bice!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Bătrânul pescar
Bătrânul m-a tulburat, stătea acolo liniștit în barcă,
Atât de împlinit,
Cu privirea aceea întoarsă înăuntru,
Transferând cumva centrul ființei
Pentru a intra în deplin acord cu el...
Și firul indolent al undiței în apă,
Un nerv în afara propriului corp
În contact cu pulsul mării.
Bătrânul pescar trăgea din pipa lui,
Răspunzând, " Uh, huh,"
Blajin, absent nu era nimic de povestit;
El, un inițiat.
poezie de Beatrice Ravenel,1870-1956, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astenie
Nu vezi că plouă întruna?
Umbrela e veche, iubite,
Împosocate gânduri îmi sunt
Azi, ca și ieri, răvășite.
Strânge în piept frunza crudă,
Cu gest nefiresc ca și cum
Fagurii vieții s-ar umple
Cu pietre găsite pe drum.
Despic neclintita tăcere,
Absent, te observ lângă mine,
Cireșul curând va-mbrăca
Iar colivia-n rubine...
Mă plouă cu zahărul candel
Din norul ce nu mă mai doare,
Închide umbrela, străine,
Un curcubeu râde-n soare!
poezie de Mihaela Alina din Vol. "O fi târziu?" (martie 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa timpului prezent
Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec în muzici, cu meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viață, copilului ce sunt și pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe! In alb m-am îmbrăcat definitiv.
Șareta mea e trasă de un cal din albul cel mai pur și mai fictiv.
Și sunt mireasa timpului prezent, trecut și viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent din arsenalul ce-l diriguiesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spleen de duminică
Ce-i fi facând pe-acolo unde esti?
Pe-aicea ploua linistit... pustiu...
Cu unghia pe geamul straveziu
Scriu începutul unei vechi povesti.
În jurul mesei fac calatorii,
Neobosit, desi-am pornit de-un ceas.
Vreau parca sa ajung unde-ai ramas,
Desi cu gândul tot te-astept sa vii.
Si-asa, absent, de mult calatoresc
Purtând în minte fericirea noastra...
Le geam o clipa ca sa-mi racoresc
Îmi razam fruntea calda de fereastra.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paharul cu lacrimi
Stelele picură tămâie
În paharul verde-fosforescent.
Deseori sunt absent...
Îmi sorb lacrimile de un roșu aprins,
Spre a deveni foc de nestins.
În sufletul meu sunt incendii
Și scrumul a desenat litere
Ce s-au dus în vântul speranței.
Am un abces la aortă.
Îngeri în alb se strâng
Să-mi salveze puroiul pierind în amurg.
O schije mi-a secționat o sincopă.
Sinapsele mi-au dat o mână de ajutor...
De atunci... zbor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fluture pe piatra
Trăisem, ca fluturii pe piatră.
Cu ochii întorși în cărbune,
N-aveam cum să aud crescând,
Lacrima în lăuntrul Omului.
Furtuna a trecut- femeie rătăcită,
Smulgând inelul vorbelor de vară.
L-a petrecut nerușinată pe degetul altcuiva,
Cuiva absent.
Pictorul de simfonii
Ne-a rostogolit deja între palme,
Un gol de septembrie.
Il vom pune în podul casei cu pereți de cer,
După ce vom arunca molozul de zăpadă și fluturi
la o ghenă de vise.
Și nu mai înota și tu în sânge,
Că e numai al meu!
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!