Poezii despre ploaia saruta, pagina 4
De-atâta dor...
Trăiesc mereu același chin
Și mor precum pasărea Spin
Deși copacii de pe-alei
Sărută florile de tei.
Și nu te am și nu mă știi
Când nopțile-s reci și pustii
Iar ochii tăi din nou mă dor
De-atâta dor, de-atâta dor.
Și din albastrul unui vis
Mai am numai un manuscris,
Ascuns de coama norilor
Pe geana disperărilor.
Cer înstelat și-mbrățișari,
Vor merge înspre alte zări
Cu dragostea ce-a asfințit
Și nu știu cum de n-am simțit
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mamei, de 8 Martie
Mamei, de 8 Martie
Pe pat de gânduri îmi aștern dorință,
Ce nu-mi mai poate fi îndeplinită.
Să-mi sărut măicuța, nu-i cu putință,
Că de moartea vicleană e răpită.
În brațe de dor, din amintiri o strâng
La pieptul cald, cum o făceam odată.
De dor mă doare sufletul și o plâng
La crucea de mormânt, îngenuncheată!
De Ziua Mamei sărut icoana sa,
Cu flori din grădină o împodobesc
Și cu dragoste o voi îmbrățișa,
Când fruntea ce-o săruta de ea-mi lipesc.
La capăt de mormânt aprind făclie
Mamei mele de pe Calea Lactee,
În visul meu spre a vedea să vină,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mamă, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre vinovăție sau poezii despre tristețe
Poemul uitării
Copii ai omenirii,
Ați uitat cântecul în pădure,
Ați pierdut muzica celestă a frunzelor,
Tăcerile codrului și zbaterea ramurilor,
Ați uitat sunetul cornului,
Cântecul stejarului singuratic în bătaia furtunii,
Nopțile cu lună și cu stele care se leagănă
Printre vârfurile copacilor,
Ați uitat visul căprioarei care se lasă seara peste izvor,
Poienele de nămeți de iarbă care vă
Mângâiau gleznele feciorelnice,
Ploaia de stele care cădeau în roua dimineții,
Ați uitat primăverile cu mugurii nurlii
Care dau prin frunzele uscate,
Ghioceii albi ca neaua care sărută soarele,
Viorelele albastre care colorează cu visul lor pădurea,
Ați uitat cântecul grangurelui și-al mierlei,
Al presurei și al ciocârliei,
Ați aruncat coronițele copilăriei făcute din
Toate florile pădurii,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păduri, poezii despre uitare, poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre frunze sau poezii despre copilărie
Boarea ultimului grâu
Ochiul lui nu mai vestește ploaia.
Nici un zvon nu mai licăre; pojghiță
de uscăciune l-a acoperit între timp, prin care
el vede, dar nu mai spune nimic.
Ochii lor spălăciți, albaștri și verzi,
nu mai sunt de mult fântânile de rod
ale neamului, și nici de luptă. Căutătura
neagră, vulturească a rămas în poveștile babelor;
îngălbenit e de alcool în ochi și-n sămânța
cu care altădată boierii vroiau să-și ridice
sângele stirpei.
E o vară cumplită.
Femei și bărbați în alaiuri mute,
în noianul disperării,
umplu bisericile, curțile parohiale:
rugi lungi, fierbinți și nici o minune!
Au nu știu ei că slava din uscăciune nu deschide
fiarele ploii? Sunt legi nescrise că-n fața lui Dumnezeu
chiar lacrima seacă tot izvorăște de undeva.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre ploaie, poezii despre apă, poezii despre zoologie, poezii despre verde, poezii despre vaci sau poezii despre sânge
Reverie
I. Într-o zi, pe la chindie,
lâng-un fir de păpădie,
găsii dorul mândrii mele
înglodat în temenele.
Cu mâinile amândouă
îl spălai, din ochi, cu rouă
și-l strânsei la piept să simtă
inima cum îmi palpită.
Cu emoție și teamă
simții glasu-i că mă cheamă
de aproape, de departe
unde gândul ne desparte,
de departe, de aproape
străbătând dealuri și ape.
II. Privesc întâi spre răsărit,
iar chipu-ți e la asfințit
Te strig, dar nu poți să-mi răspunzi,
ești printre orbi, flămânzi și surzi,
lumină n-ai să poți vedea
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre păr, poezii despre gură, poezii despre vânt sau poezii despre voce
La casa Tudorii
Subt o piatră de altar, la un loc umbros,
Unde-au fost să odihnească cel frumos,
Câmpia-i sărută rănile lui aspre, "
Cinstitul trup zace în câmpii(a)" noastre.
"Și căzu trupul lui, ca un copaci",
De-am rămas de dânsul mai săraci.
[...]
La-mpletiri de ape, într-un loc pierdut,
Pe un vânt năprasnic, fetele îl duc
Pe drumul de piatră dinspre Vadul Oii,
Pe acela unul, ficiorul Tudorii.
E Mihai Pătrașcu, uns de Dumnezeu,
'Nalt și falnic încă, mai ca tatăl său.
Și avea-n privire voia celui bun,
Fără de ispită, slobod de stăpân.
La crucea înaltă giură pentru țară,
[...] Citește tot
poezie de Mihăiță Macoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre copaci, poezii despre trup și suflet, poezii despre înălțime sau poezii despre știri
Domnitorul Vlad
* DOMNITORUL VLAD *
Vuiet mare se aude și se-ntunecă pământul, tună, fulgeră și ploaia în rafale-o duce vântul.
Iar în noapte se aude cum se-apropie un cal,
Pe cărarea unui munte, dintr-un sat transilvănean.
Un coif roșu pe cap poartă, pe frunte-i sclipește-o stea, într-o mână foc și spadă, armăsarul necheza,
În priviri are fior, ochii verzi ca de mărgean, pe-al său chip se citea dor când se apropie de Bran.
Și mergând la pas de cal, să nu fie observat, se-ntâlni cu o bătrână și-o întrebă:
Sunteți din sat?
Din sat, mamă, da' ce straie ai pe tine? Mândru ești!
Semeni cu un fel de crai, apărut de prin povești!
M-am întors din alte timpuri, după sutele de ani, după multe anotimpuri, m-am întors printre țărani.
*
Auzind una ca asta, bătrânica, de drumeț, se cutremură la gândul că străinul nu-i glumeț.
*
Vino, tinere, în casă... Îți pun masa să mănânci.
Și-l întreabă pe sub gene:
-- Unde vrei ca să te duci?
Nu pot să răspund la asta!
Atunci, ai vreo supărare?
[...] Citește tot
poezie de Vasile Tudorache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre viitor, poezii despre supărare, poezii despre sat, poezii despre rușine, poezii despre mulțumire sau poezii despre creștinism
Luceafărul înamorat (odă lui Eminescu)
LUCEAFĂRUL ÎNAMORAT
(odă poetului Mihai Eminescu)
În amurg, pe Lună plină,
Luceafărul din zenit
curge-n rază de lumină
prin "pădurea de argint".
Peste crâng, amoru-și lasă
dintr-un vis demult apus,
când, culcat pe iarbă deasă,
de doruri era răpus.
Dar pe-a Timpului cărare,
numai un dor a rămas,
ce-n suflet îi toarnă jale,
prin codru făcând popas.
Dorul se scurge-n iubire
de jună și luceafăr,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Luceafărului Eminescu (2015)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă
Misterul unui vis
Se simte cuprins,
De un cutremur neatins,
Dar ea oare cum se simte?
Incercând să îl alinte...
Să-și coboare raza luminii,
Pe obrajii lui senini,
Să-l facă să uite de răutatea lumii,
Ce a prins adânci rădăcini
Răcoarea nopții să nu-i fie rece
Iar drumul întunecat să-i fie luminat
Fiecare pas să-i înlocuiască zece
Și să nu vadă umbra ce l-a înconjurat
Însă ceasurile trec și caută o scăpare
Dar ea nu e om să lăcrimeze când o doare
Cu secate lacrimi și multă credință
Se roagă în normala ei tăcere, cu umilință
[...] Citește tot
poezie de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre vorbire
Iubire zadarnica
O mare de apa invaluie sufletul pierdut
In intunericul noptii ratacesc, am cazut
Ajuta-ma sa ma ridic, da-mi din puterea ta
Da-mi o parte din inima care o distruge pe a mea
Invata-ma si pe mine cum e sa fii de gheata
Simt durerea, ranile.. de un an
de o viata
Da-mi verile in care ploaia ne saruta buzele
Verile nesfarsite in care noi, muzele,
Iubeam noptile, luna, confidenta noastra
Veghea imensa peste noi, sfioasa.
Miezul noptii; ceasul nostru de intalnire
Se lasa asteptat, in final ramane o amintire
Acum realizez ce insemni pentru mine
Dar totul e in zadar, un vis, o naruire..
Nu recunoastem nimic si totusi simtim
Ne iubim dar si acum ne mintim.
De ce nu avem putere nici eu, nici tu?
poezie de Larisa Oancea (17 august 2008)
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre sfârșit, poezii despre inimă sau poezii despre durere