+ploaia +saruta

Limba dulce a cuvintelor

Noaptea şi-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe faţa vântului nervos,
dimineaţa se sărută cu izvoarele şi pleacă.

În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceaţa odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
şi lumea îşi frîmântă mâinile de aşteptare.

Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om
în amiaza când inima se înlănţuie
cu dorul care în mine îşi află izvorul
cel dătător de dragoste şi viaţă.

În vreme ce verdele îşi câştigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolţire a seminţelor,
copii nevinovaţi ai soarelui.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocolată amară

Femeie, cine te sărută pe frunte şi pe inimă?
Doar vântul? Şi soarele când nu te-ascunzi de el?
Şi ploaia, uneori, sau neaua. Dar de iubit cu patimă?
Nu-i cine. Doar în vise mă cuprinde şi m- alintă uşurel,

Un tânăr ce miroase-a maci, cu ochi de ciocolată amară.
Mi-e drag, dar tare-i încruntat şi mai mult mânios îl ştiu.
Îmi face nopţile frumoase şi... poate-l păcălesc la vară,
Îi descreţesc fruntea şi mintea. Aş vrea să simt dacă e viu.

O fi, că doar nu umblă mort pe drum, sau.... poate.
Dar dacă-i mort ce-o fi păţit? Vreo boală? Sau iubirea?
De-aceea nu mai vrea plăceri să aibă. Nici păcate.
De înviat nu l-oi putea. Doar Dumnezeu, c-a lui este menirea.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn de rugă pentru înduplecat norii

Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
solicitând ploaia cu glasul holdelor în cânt

într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.

Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respiraţia pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie aşteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se opreşte dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.

Vântul se ceartă cu plopii şi arinii,
clopotele încep să bată în ambele părţi.

O să scriu cum se-ntunecă şi se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care păşim îmbrăţişati spre noapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când inima se înlănţuie

Noaptea şi-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe faţa vântului nervos,
dimineaţa se sărută cu izvoarele şi pleacă.

În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceaţa odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
şi lumea îşi frământă mâinile în aşteptare.

Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om,
în amiaza când inima se înlănţuie
cu dorul care în mine îşi află izvorul
devine dătător de dragoste şi viaţă.

În vreme ce verdele îşi câştigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolţire a seminţelor,
copii nevinovaţi ai soarelui.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn de rugă pentru înduplecat norii

Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
infrăţită cu ploaia de glasul holdelor în cânt

într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.

Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respiraţia pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie aşteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se opreşte dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.

Vântul se ceartă cu plopii şi arinii,
clopotele încep să bată în ambele părţi.

O să scriu cum se-ntunecă şi se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care păşim îmbrăţişati spre noapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Eu vreau să te iubesc fără scăpare,
Te pot iubi oriunde îmi vei fi,
Ascunsă-n aşternut sau depărtare,
Când tu la mine poate n-ai să vii.

Te voi iubi chiar şi atunci când glasul,
Atât de tandru, nu-ţi voi auzi,
Atunci când lângă mine nu ţi-e pasul,
Am să te-aştept şi tot te voi iubi.

Voi săruta şi clipele pe care,
Le-ai presărat în jurul meu mereu,
Să îmi aline fiecare stare,
Când lipsa ta îmi spune că mi-e greu.

Te voi iubi ca ploaia picătura,
Ce-o varsă grijulie pe pământ,
Să-ţi umezească pleoapele şi gura,
Când buzele-mi alături nu îţi sunt.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt supărat

Sunt supărat pe vânt... că te mângâie
Şi te-nfăşoară-n clipe de amor,
Că vrea la tine-n braţe să se suie
Şi să te culce-n iarbă, pe răzor.

Sunt supărat pe soare-n dimineaţă,
Că te sărută mult prea insistent,
Că sânii ţi-i alintă şi-i răsfaţă
Şi că-i flămând de tine... permanent.

Sunt supărat pe ploaia ce te strânge
Şi spală trupul tău dumnezeiesc,
Că-i bucuroasă, deşi veşnic plânge
Şi îţi şopteşte-ntr-una''Te iubesc''

Sunt supărat pe clipa de iubire,
Că şi-a făcut cuibar în coapsa ta
Şi că te poartă spre desăvârşire,
Plăcere dăruindu-ţi... dintr-o stea.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplată-ţi voi fi

Sărută- mă
cum marea sărută ţărmul,
îmbrăţişează- mă
cum soarele îmbrăţişează holda de grâu,
purifică- mă
cum ploaia spală păcatele lumii,
iubeşte- mă
cum mama- şi iubeşte pruncul.
Prinde- mă de mână
precum vântul ia în a sa palmă frunza căzută
şi mă poartă orgolios în lume şi printre nori.
Cuprinde- mi coapsele
ca pe- un tezaur nepreţuit,
priveşte- mi sânii jucăuşi
ce te- îndeamnă la nebunii,
citeşte- mi iubirea în ochii senini.
Răsplată- ţi voi fi dăruindu- mă toată...
Te voi scrie cu pană de lumină
şi- n sunet de flaut te voi cânta,
ofrandă – ţi voi fi pe pat de flori întinsă

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârmaciul

Cârmaciul călătoriei privea lumea
dinlăuntrul insulei idealului:
păsările ivorii ce erau umbra vieţii oamenilor
trandafirii-violet înflorindu-şi petalele
înghimpau deschiderea trăirii
fluturele nopţii săruta petalele înlăcrimate ale iubirii
după ce zburase din floare-n floare
o păpădie prin vântul risipirii poleniza lumea cu vise
o furnică trăgea după sine paiele durerii lumii
ploaia porţii norilor şoptea pământului
lacrimile diluviului final
maiestos vulturul pleşuv plutea prin înaltul năzuinţelor.

Apoi, a venit noaptea
cârmaciul plutea pe aleile goale ale cometei gândului
venea de la petrecerea neantului alb
jucase la ruleta gri a lumii
viitorul ivoriu al copiilor cu fire albe
pierduse
iar noaptea sfâşietoare

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politic os

seninul tău alcătuieşte mirări
pofte de sânge-n zidire de temple
nopţi imaculate de treaz, trăiesc într-o mafie de gânduri
îmi plăteşti cugetului taxă de protecţie
tot mai des zborul se izbeşte de asfalt, căzând cu ploaia

pistolul avea capsa pusă, beţiv al morţii
lumea interlopă şi-o trăgea cu fosta securitate
pe ceauşescu l-am cunoscut la televizor,
era ud de sânge şi gloanţe

de sub ploaie, seninul tău îmi sărută toate întrebările
existenţial, animal de turmă, socializez cu toţi oamenii din mine
în tine cresc toţi arborii prunci ce s-or face codru,
tu culegi veacul din lanul cu milenii

sub dictatura stihurilor tale
în demenţă de lacrimi e pătat întunericul,
mi-am ghemuit în ochi singurătatea ta
din pustiul neprivit de nimeni,

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Charon
Comentează! | Votează! | Copiază!