+fata +morgana

Flamenco

Îmi vinzi miraje, iluzii,
Clipeşti din ochii tăi migdalaţi,
Mă înconjuri parcă
Într-un dans de Flamenco
Mie mi se face rău de emoţie,
Şi ce e mai crâncen
Decât faptul că tu jubilezi?
Ţi-ai prins o roză roşie în păr,
Pletele tale mă mângâie uşor
În adierea vântului
Şi în mine se topeşte un gheţar.
Îmi vinzi iluzii,
Fata Morgana,
Nu mă privi cu ochii tăi
De jăratec violet,
Migdalaţi,
M-ai prins într-un joc nebun
De fuste parfumate,
De crinoline,
Într-un dans de Flamenco.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem absurd pentru fata morgana

Te-aştept pe strada fără case
Dintr-un oraş ce nu există
Cu fără cârciumi sau terase
Iar lumea veselă şi tristă

Cu gânduri calme fioroase
Mă uit ca orbul în revistă
Şi c-un parfum ce nu miroase
Te-aştept cu inima-n batistă

Mă-nchin la umbra umbrii tale
Pictată-n curcubeu de dric
Iar de pe muntele din vale
Îmi vine să vorbesc nimic

Ţi-aş coborî şi osanale
Dacă-aş urca mai jos un pic
Şi cu speranţe ireale
Aş fi bogat ca un calic

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost doar un vis

Tânără fecioară,
zveltă căprioară,
aleargă sprinţară
prin pădurea rară.
Roteşte privirea,
căutând iubirea.
Tânăra codană,
ca fata Morgană,
c-un cântec din gamă
iubitul îşi cheamă.
Prim pădurea deasă,
fecioara frumoasă,
tot umblând aiurea
îşi strigă iubirea.
Profund indignată
că-n pădurea toată
n-a aflat iubirea,
îi plânge privirea.
Pe frunze culcată,
în vis i se-arată

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăţia Ta

În inim-ascunsă este o-Împărăţie
Cum alta nu este, nu poate să fie,
În care fiecare e bun şi iubeşte,
E-un tărâm unde rugăciunea rodeşte.

Acolo e mereu primăvară, flori,
Acolo e lumină, sunt îngeri, nu-s nori!
În ţara aceia durerea, ura dispare
N-ai foame, n-ai sete şi n-ai supărare.

În acel loc plin de lumină doresc să ajung,
Dar drumul doare, e greu, este lung.
Merg, merg de-o viaţă, pe calea cea strâmtă
Dar teama că n-o să ajung mă frământă.

Ca Fata Morgana, în depaărtare
Acum se apropie, acum iar dispare
Hotarul acelei Împărăţii ideale
La care m-aşteptă cu multă răbdare
Întinse şi calde mâinile Tale.

poezie de Dorina Stoica
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou în tablou

(mozaic)

coama unui prinţ al deşertului
atinge visul-
o altă fată morgana?

în voia valurilor,
sub blândeţea lunii,
mii de fluturi...

săgetător rătăcitor-
ochiul farului
ţinteşte mai bine.

dibuind polul nord-
treji
şlefuitorii de pietre.

apele se rotesc,
cântecul stelelor

[...] Citeşte tot

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Internauţii

Ne întâlnim în lumea virtuală
Şi ne simţim atât de bine-n ea
Doar uneori, avem o îndoială
Nu ne "fardăm" cumva, imaginea?
Pe taste, alergăm cu voioşie Identitatea ne-o întinerim Cuprinşi suntem de o euforie
Schimbând impresii, mai şi flecărim
Aici, ne pare viaţa mai lejeră Necazurile se topesc uşor Sau cu Fata Morgana, o himeră,
Ori în Nirvana, drog înşelător?...
Dialogând intens, de la distanţă
Niciun secret nu mai avem deja
Şi ne-acordăm oricum, o circumstanţă
Că tot distanţa ne va proteja.
.. Dar, cine oare la greu nu ne lasă?
Avem în casă înger păzitor Ne cheamă drăgăstos: Poftim la masă!
Şi împărţim apoi, un dormitor...

pamflet de Mihai Horga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana

Treceai ca o boare
prin dimineţile mele
iar soarele răsărea
să-ţi fie întâmpinare
şi nu ştiam
dacă privesc cerul
sau ochii tăi
sau poate din ochii tăi
creştea zarea...
şi mă simţeam cel mai bogat om
când zâmbetul tău
aluneca deasupra pleoapelor mele
îmbătrânite de-atâta aşteptare...

Şi cafeaua era mai aromată
şi păstra ceva din sărutul tău
ce poposise cândva pe buza ceşti...

Trăgeam din ţigară
şi fumul se ridica dansând

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fata morgana prin trupul meu

şi-a găsit loc de peregrinaj
ca printr-un imens deşert din carne albă
născut cumva tot din nisipuri mişcătoare
plimbate între două furtuni
ca dintr-o oază-ntr-altă oază
prin lacrimi stoarse la nivel celular
dintr-un vulcan erupând invers
un fel de lavă precum un sânge închegat
dopuri dopuri se îndoapă
precum cele de şampanie
la ceas de împărţit anii
când în loc de fericire pe pâine
ascult stelele sfredelind întunericul
precum un nesfârşit şir de bormaşini uriaşe
cu amortizor
de parcă ar da găuri prin vaselină
sau prin inimii incapabile de revoltă
libertatea de a nu fi altceva decât o iluzie
o poartă tăcută prin mine
ca pe-o teoremă a neantului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăst timp, anost anotimp

De viu mă-ngroapă viscolul
În marmure reci de omăt,
De frig lăuntric mă-mbăt
Şi crâşmei iar dau ocolul

Mă latră lugubru spre casă
O haită hămesită de câini
Peste pustietate stăpâni,
Se plictisesc... Şi mă lasă

Uitat-ai deschis frigiderul
Stăpâne de spaţiu ceresc?
Nămeţit, mai crezi că trăiesc?
Răspunde, nu ţine misterul,

Pe horn, fum. O Fata Morgana
Se-ntinde lasciv lângă sobe
Falii rigide, anaerobe,
Cerşesc zăpuşeală de Ghana

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana

Alergam după Fata Morgana,
Moartea e tânără şi fără etnie,
Vezi şi Lili Marlen, Tosca,
Nevoia de dragoste este mai mare
Decât nevoia de a trăi,
De a te hrăni, ce-i pasă tembelului
de Farfuriile sparte?
Am pus şapte mere într-un buzunar
şi m-am dus la Muntele Sinai,
apoi m-am însurat cu zâna deşertului,
cineva a propus ca bătrânii să fie depuşi de vii
în Mausoleu, era un geniu pustiu şi neomogen,
mulţi creează goluri în spaţiu, prieteniile se pulverizează
din cauze entropice, fericiţi indulgenţii, independenţii,
vechiul popor in, o tristeţe ceţoasă coboară,
cu pene de corbi edgarallanpoeşti.
Orice înmormântare oboseşte.
Trenurile au întârzieri.
Oglinzile sunt oarbe prin definiţie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!