Poezii despre distanta iubire, pagina 4
Dorul nesecat
Se îmbrățișează tăcuți nori
În marea galaxie a cerului cernit
Astept ca să răsară astăzi zori
Nici suflul vântului nu a venit
Tu te-ai îndepărtat de noi
Ca într o trecere în anotimp
Ai împărțit întregul în doi
Simt rodul plin din sterpul câmp
Par inimi ce nu s-au mai văzut
Iubirea ta stă sus într-o Lună
Să fi distanță nici nu am crezut
Să te privesc ca pe o lumină
Prin raza de la curcubeu
Tu îmi transmiți că îti este bine
Mă rog la bunul Dumnezeu
Să-ti fie drumurile cu iubire pline
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra de neînlocuit
Te caut de mult timp și tu ești atât de departe...
Acum că te-am găsit distanța aceasta
Îmi scoate sensibilitatea în afara sufletului
Și voi așterne pe hârtie iubirea
O iubire imposibilă se poate scrie?
Da, se scrie ca o coală cu cerneală incoloră
Dar se scrie și poate aduce fericirea
O fericire unică și individuală
Poate că neîmpărtășită în totalitate...
Tu crezi în iubirea nemărturisită?
Oare există?
Sau există acea imagine ideală despre iubire....
Eu am să cuprind lumea cu idealul meu
Și ochii tăi se vor umple de lumină
Suntem aici să visăm ce alții nu au putut
Și jocul nostru de iubire nu se va termina curând.
Nu-mi doresc a fi o piatră la gâtu-ți frumos
Dar una căreia să-i plângi și să-i cânti duios
O imagine de vis, într-o lume de poveste...
Un capriciu într-o noapte insiprată de dragoste
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță fără precedent... (Doresc!)
Și tot ce fac e să mă-ntreb de tine,
De-ți este bine, de ești fericit...
Și chiar de nu ai procedat cum se cuvine,
Eu te-nțeleg, te iubesc și nu te vreau robit!
Și chiar de m-ai îndepărtat când te doream,
Am acceptat, plângând în mine mut...
N-ai vrut să știi ce am simțit și ce simțeam,
N-ai vrut să dai iubire cu-mprumut.
Și îmi doresc să fii tot al meu!...
Nu vreau doar jumătăți de viață!
De-acum să fim doar noi doi mereu,
Să spargem distanța cea de gheață...
Și tot ce fac, îmi zboară inima spre tine...
Nu pot să o opresc...!
O parte din mine, să fi rămas la tine,
E tot ce sper și tot ce îmi doresc.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă...
De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...
Este un mare dar ca să poți vorbi,
Este o minune ca să poți zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranță,
Atunci când suntem la distanță!
Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înțeleg clipele care îmi dau fiori.
De vorbă cu tine aș vrea ca să stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aș vrea să aduc în viața ta,
Iubește și trăiește-ți prezentul, nu uita!
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de-o iarnă
Credeam și mai cred în iubirea de-o iarnă
Și-aș vrea să trăim câte-o noapte pe zi
Și-aș vrea ca din ceruri cu stele să cearnă,
Vreo sută de ani ca într-un joc de copii
Și noapte să fie, dar una polară.
Să avem înainte o mare de timp
În spațiu pierduți pe o stea glaciară,
Și iarna să nu fie doar biet anotimp,
Ci veacuri de veci în distanță stelară
Ori ceas de sublim suspendat în netimp.
Cuvinte devin noțiune abstractă,
Topindu-și pe gheața fierbinte din noi,
Mesaje mulțimi într-o singură șoaptă,
Doar eu și cu tine și potopul apoi,
Să ningă din cer pân' la Sfântul Așteaptă.
Iubiri de o iarnă purtăm pe retină,
Acum și de-a pururi în stele cu noi.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadoul tău
Cadoul tău permanent pentru mine este inima ta
Mereu la modă și fără risipă de sentimente profunde.
Cum aș putea să te am mai aproape?
-Știu prea bine că acesta este prețul poeziei -
Distanță mare, apropiere lirică, dialog continuu,
Iubirea se simte, iubirea se trăiește și nu oricine o înțelege.
Te iubesc dragostea de departe și de aproape de inimă,
Iubesc ochii tăi magnifici,
Iubesc buzele tale când îmi dau un sânger-sărut,
Trimițându-mă în vis, acolo unde te-am cunoscut.
Iubesc dorința și constanța ta creativă,
Simt că visul nu se va termina, iar cerul nu va risipi stelele.
Inimile noastre vor rămâne veșnic îndrăgostite.
Timpul va scrie istoria unei iubiri a secolului XXI,
O fotocopie a piesei "Romeo și Julieta".
O iubire ce oricât s-ar repeta nu se poate asemăna.
O iubire despre care timpul scrie o istorie,
O iubire dusă în ceruri printre îngerii lumii,
O iubire adesea mirifică, dusă pe tărâm de poveste.
Ochii se vor deschide în amuleta nopții,
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De o parte și de alta
distanța asta dintre mine și tine
trecută cu vederea de restul
atât de bine simțită de noi
fără a fi fost măsurată vreodată
nici măcar comparată cu ceva
într-o noapte târzie de anotimp straniu când mucul de lumânare a suplinit lipsa de prezență a lunii și toate mașinile cosmice au oprit în fața liniei ferate.
să fi trecut o veșnicie!
și Dumnezeu era liniștit
nu se îndoia că n-am avea fiecare
pe cineva suficient de aproape
*
eu atât de aproape de viață
tu atât de aproape de opusul ei
eu atât de aproape de moarte
tu atât de aproape de opusul ei
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-o sprânceană apune soarele și iubirea ta
Oh. pe-o sprânceană apune soarele iernii
Și mă doare, mă doare depărtarea și greutatea lui,
greutatea ce-mi desface carnea de pe oase în rană
o rană ce măsoară cu razele Regelui toată distanța
ce se întinde intre noi doi.
Oh, mă soarbe tot jarul din aur ce se varsă în mare
Și mă înec odată cu el în țărmuri și valuri bătrâne,
mi-e sufletul ancoră și ancora o taină ținută
pe fundul mărilor unde Dumnezeu învață peștii să-noate
pentru a trece prin moarte victorioși.
Oh, vezi tu străine, ce mă ține pe mine? Tocmai absența ta.
Absența e fără păcat și fără putere în oasele mele de muritor,
ce caută lumina și mângâierea în tot ce mă răpește
în Minunatul ce mă răstignește pe cântul celor din adâncuri
unde se cântă și se dă slavă
Celui ce vindecă, iartă, stinge, spală, și coase cu fire de aur
orice rană, drumuri, doruri, gânduri, lacrimi,
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (6 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În seara aceea
veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un val care udă țărmul pentru prima dată
nu știai ce se va întâmpla, dacă va mai rămâne ceva din tine
sau vei fi cu totul absorbit în pielea mea
dar încercai și veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un sinucigaș căruia îi e teamă de fereastră
pipăiai rama, grilajul, geamurile
și-atunci m-ai privit în ochi și mi-ai spus:
parcă te-aș cunoaște
eu am râs pentru că pregătisem cușca asta de ani de zile
o mirosisei de la mare distanță și te apropiai, te apropiai
făcusei deja câțiva pași dar nu-ți dădusei seama
că trupul meu era o spărtură în moarte
erai hotărât să mergi prin beznă până la capăt
cine știe acolo poate ar fi fost o lume perenă
în care orele, zilele erau numărate în nopți de iubire
care curgeau neîncetat ca niște bătăi muzicale
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menirea
"Trebuie să fac ceva...
Eprubeta asta-a mea
Are o formă ciudată,
Iar la gât are o pată...
E și mare, cam cât mine,
Cum să fac să fie bine?
Căci de pun ceva în ea,
S-a cam zis cu munca mea!
Munca mea de cercetare...
Au, nu vă trebuie, oare?
Un vaccin, un antidot,
Fiindcă sunt savant și... pot!
Iar voi abia așteptați
Din nou să vă vaccinați,
Fără măcar să vă pese
De efectele adverse..."
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!