+distanta +iubire

Frumoasă doamnă

În raze calde de lumină,
Albastrul mării ne mângâie
Şi pescăruşi, în zi divină,
Se-aştern pe inima târzie.

Iată,-un sărut lovit de valuri
Se contopeşte-ntr-o fiinţă,
Ne-am regăsit, acum, pe maluri,
Cuprinşi de vis şi de dorinţă.

În jurul nostru, tot dispare,
Un infinit plin de tandreţe,
Împinşi de dor cu disperare
Pe culmi înalte, îndrăzneţe.

Vulcanica îmbrăţişare
Atinge norii şi-apoi versul
Şi-ntr-un vârtej de aşteptare
Ne unduim cu universul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Tiger din Într-un genunchi de anotimp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflu

Acesta, da suflu!
Suflu...
[Nu se ştie la ce se referă]

Are tot ce-i trebuie
Grandoare - repetabilitate -
Învârtire... [vârtej]
Şi deşi poţi pricepe unele părţi
Nu se lasă cunoscut
Ca întreg.

Beznă, lumină orbitoare
Găuri negre - [una până la
Nouăzeci şi nouă găuri negre...]

Pe o distanţă... [apreciabilă].
Şi iarăşi vârtej
Lumină, întuneric...
Sfârşit - care nu-i decât un început...
Jeturi de praf - iubire - jet - constelaţii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre infinit

Privea în pacea nopţei făptura-i transportată,
O perlă uriaşe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăţie
Gigantica-i vâltoare de fer şi de fosfor.

Din recea-i înălţime lumina lui trufaşe
Neantul îl despică prin falduri uriaşe
Şi răspândeşte o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.

Atunci pradă unei sublime-alucinaţii
Uitând de timp, de moarte, de lume şi de spaţii,
El vede din cereasca şi falnica cupolă
Plutind într'o senină şi vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Anestin din revista “Orion” (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchiul Dan despre viaţă

Nu gândi în exces,
visează la lumina zilei;
astfel vei deveni mai inteligent.
Einstein este dovada.

Nu fi exagerat de umil şi de respectuos,
ai putea sugera că te simţi atât de măreţ şi de deosebit
încât este necesar să te porţi în felul acesta.

Nu fi prea înţelept,
asta deranjează pe mulţi;
mai degrabă faci un pas înapoi –
astfel vei părea mai deştept decât eşti.

Nu căuta să arăţi prea bine,
oamenii vor crede
că eşti bun doar pentru aşa ceva.

Fă-ţi un prieten
sau doi;

[...] Citeşte tot

poezie de Lonie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După

Hai, să alegem un cuvânt drăguţ, să zicem, "seară",
Şi să ne căţărăm prin el în trecut,
Sau să ne aşezăm pe turnul lui "Dacă", cercetând
Regatele roze pe care le-am pierdut.

Din fiecare colţ schiopătează o mie
De plictiseli care spun: "Salutaţi-ne"." Noi suntem viaţă".
Hai, să înconjurăm asfinţitul, să-l mulgem
Intr-o carafa şi să-l bem în întregime.

Sau, hai, să împletim în arbustul cu zgorghine roşii
Efemerul imaginei noastre cenuşii
Pentru a vibra în trilul vrăbiilor
Şi a deveni incandescenţi în clipa când se lasă roua.

Sau să tragem distanţa în casă şi să o înlănţuim
Ȋn colţul unei camere;
Ȋncantaţi de urletul ei sălbatic
Să cerşim fragmente din visul noastru.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesoara de geografie

Ţi-am prins în păru-ţi flori de Bărăgan
Şi te-am iubit la Bran, într-un castel
La Iaşi, în târg, parfumu-ţi diafan
Ţi l-am furat şi m-am pierdut în el.

Îmi întorci iubirea
Ca pe la Ploieşti
Dar eu te iubesc în neştire
Oriunde sunt şi eşti
Şi nu sunt doar poveşti
Gura lumii-i rea,
Dar geografic eşti toată doar a mea!

Mă înveţi geografie
Tu eşti busola mea
Sunt şcolar şi-n iubire
Şi chiar declar aici tare şi sus
Că te voi absolvi cu "zece plus"
(Dar eu, de fapt, aş dori să-ţi fiu repetent)

[...] Citeşte tot

poezie de Marina Almăşan-Socaciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ou

Iubire ou de sticla,
Pastrat la san de doi,
Te-ai spart si-n urma ta
Deja asterni razboi...

Minciuna, si regrete,
Tarziu facem ceva,
Zidim acest perete,
Dar cine-l va sfarma?...

Distanta si durere,
Atat avem acum,
Tu fugi dupa avere,
Eu sa te vad n-am cum...

Pamant este iubirea,
Din aur drumul tau,
Din huma amintirea,
Parerile de rau...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte banală

Băusem prea mult în noaptea - aceea...

Era ora când totul ţi se pare posibil,
chiar şi învierea din morţi,
chiar şi schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau şi se-nchideau într-una porţi,
scârţiind între renunţări şi ispite.

Era ora când totul şi se pare simplu şi posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele şi nehotărârile celorlalţi,
şi totul îţi apare clar şi categoric,
ca într-o operă desăvârşită de artă.

Ce operă de artă
poate fi mai desăvârşită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieţii lui?

Am spus şi eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simţit şi eu pur, vorbind despre dragoste,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de fum

Simt parcă picioarele adânc în nisip înfipte
şi-n ochi lumina ce-mi sădeşte, lacrimi nedorite
Multe din ele au rămas necurse şi secate
căci timpul de multă vreme, nu le mai socoate
Vreau să-mi deschid pentru ele, noi ferestre
să nu-mi las în nisipuri de timp, gânduri înrobite
Privirile în ocean vreau sau în deşert de lumină, să se-adune
far de izbăvire pentru şirul lung din lume de iubiri, ce-s nebune
Sita vremurilor acum văd că nu mai lasă decât ca să treacă
iubiri desperechetate, care pe mese
nu pot fi, nici măcar disecate
Podeaua lumii încet se aglomerează vrând să se prăbuşescă
în neat de hăuri, în goluri de întuneric, cu răsărituri şi apusuri furate
Am pictat amintiri pe fuioare de timp şi pe mici, de viaţă fragmente
cuvinte de-ale mele, încrucişate, în zone de timp interzise
Am luat scara vieţii şi privesc fiecare treaptă, de-i strâmbă
şi dacă umbre de întuneric în furtună, la colţuri pe ea se adună
Şi-acum timpul meu pe mine la margini de ape mă-aruncă
şi-mi strigă supărat, dute acolo chiar de n-ai, măcar nici-o vină!
Un pantof încovoiat şi uscat lângă urma sa, stă pe-o plajă pustie

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa dintre dor şi iubire

Păsările scârţie timpul,
Cuvântul planează-mprejur,
Distanţa dintre dor şi iubire
Caută semn, sufletul pur.

Rătăcirea adoarme-ncercarea
Spaţiului curbat spre chircit
În lacrima câinelui înecat
De credinţa lovită de zid.

Din frumuseţea iubirii înalţ
Trecerea prin oase de zeu,
Pasul e umbră, casa-i sfinţită,
Lumina curge în sufletul meu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!