Toate rezultatele despre +Maria +Magdalena, pagina 4
Taci și ascultă...
Taci și ascultă marea
Nu-i tulbura chemarea,
Multe iubiri nebănuite
Adâncurile-i le-nghite.
Taci și ascultă vântul
Urletu-ți freamătă gândul,
Prin plete-ți flutură cu nesaț
Te cuprinde cu-al său braț.
Taci și ascultă ploaia
Ce-ți biciuiește odaia
Sufletului ostenit de dor
Pe meleagul sorții călător.
Taci și ascultă pământul
Din care ne facem veșmântul
Când drumeția se va termina
Și spre alte lumi vom naviga.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă ești, femeie!
Frumoasă ești, femeie,
Flacăra-ți arde-n privire,
Ești muză pentru condeie
Tulburătoare plăsmuire.
Frumoasă ești ca mamă
Când pruncii pe lume-i aduci,
Îi crești fără a ține seamă
De sacrificii și de răscruci.
Frumoasă ești ca bunică
Când nepoților le citești povești,
Îi răsfeți în fiecare ziulică
Ce ți-a rămas din cele lumești.
Frumoasă ești ca iubită
Când pe bărbat îl răscolești,
Cu patima-ți într-o clipită
În necunoscut îl ademenești.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă afund în letargie
Ruginit, smalțul durerii se depune-nsângerat
Picurii umple firide dintr-un gând împovărat
Plânge sufletul în mine, spasmele îmi dau fiori,
Inimioara mea, săraca, e palidă-n obrăjori.
Ascunsă în fum de neguri pe plaiuri încrâncenate
Scormonesc pulberea sorții cu degete răsfirate
Afundată-n letargie la subsolul omenirii
Însăilez vise de-o viață pe drapelul nemuririi.
Sub covor de frunze moarte zace-un suflet ostenit
Brazde-adânci de cicatrice chipul i-a schimonosit
Stratul rece de țărână-l împresoară mișelește
Zămislind întunecimea ce treptat se adâncește.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul joc
Lanțuri grele, corodate, ștrangulează omenirea
Un strigăt de disperare curge din amărăciuni
Năvălește-apoteotic curmându-le grav venirea
Pruncilor ce-n burta mamei cântă dorul de străbuni.
Se- ncovoaie bumerangul aruncat la voia sorții
Ce-nfășoară-n caier ața dată de la Dumnezeu
Rotocoale ce-nvrăjbesc ultima suflare-a morții
Fură flacăra speranței însuși de la Prometeu.
Pârjolit e ochiul minții zdrelind orice amintire
Graiul dulce amuțește pe buze de ventriloc
Pământul se arcuiește sufocând dintr-o zvâcnire
Toți actorii ce-au rostit replica-n ultimul joc.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate toaca a suferință
Urlă zorii dimineții
La geamul sufletului,
Luminează odaia sorții
Raza blândă-a soarelui.
Sunt vâslaș pe ape tulburi
Mintea s-a-nnegrit de dor,
Se lovesc sălbatic vulturi
De pereți cu iz de-amor.
Bate toaca a suferință
Lovituri grele eu simt,
Nu au pic de-ngăduință
Când pe picioare mă sting.
Pe colina amintirii
Zace o spânzurătoare,
Și atârn urma iubirii
În a lațului strânsoare.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicie-n paradis
Plânset, vaiete, suspine
Adunate-n trup la tine
Spasmele-nfricoșătoare
Te topesc rău pe picioare.
Muget de pleoapă-mpietrită
Peste ochi plini de ispită
Rotocoale-nfierbântate
Spală urmele ridate.
Se năruie universul
Răpindu-ți până și ghersul
Durerea buluc, buluc,
Te izbește tăvălug.
Candele înmiresmate
Răspândesc parfum de moarte
Îngerii se odihnesc
Pe tărâm Dumnezeiesc.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, femeie...
Tu, femeie, al cincilea anotimp
Tu, care procreezi făpturi divine,
Ești cadoul cel mai scump
Izvor de binecuvântări creștine.
Ai chipul cel mai blând pe-acest pământ
Cuvântul "mamă" ți se potrivește de minune,
Îți ții pruncul la piept, e tot ce ai mai sfânt,
Îl protejezi cu dragoste și-afecțiune.
Parfum de fericire împrăștii-n jurul tău
În mirul dăruirii prefaci tot ce atingi,
O vorbă bună ai chiar și pentru călău
Pocalul iubirii-l oferi, și-l învingi.
Ești jertfă sigură pe-altarul durerii
Și totuși ai puterea să zâmbești,
Joci rolul principal pe altarul iubirii
Tu, dulce femeie, mulți ani să trăiești!
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună pe cărarea sorții
Când inima-mi tânjea după iubire
Și credeam că norocul m-a părăsit,
Ai apărut în viața mea ca o sclipire
Menită să-mi tresalte sufletul ponosit.
Destinul ne-a purtat în aceeași luntre
Pe apele limpezi legănându-ne ușor,
Din inima gliei către a piscului frunte
Scăldați în al dragostei foc mistuitor.
Tainele lumii le căram în desăgile grele
Sub povara lor trupul ni se încovoia,
Dar nu am renunțat nicicând la ele
Căci farmecul lor din plin ne fericea.
Și-am străbătut ani buni cărarea sorții
Mângâiați de soare sau bătuți de vânt,
Iubindu-ne cu patos și la anii bătrâneții
Îngemănați în suflet, în cuget și-n cuvânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a-nfășat măicuța...
M-a-nfășat măicuța în pânze pictate
De pictori cu har pentru-a putea fura
Din talentul lor și să-mi fac cazemate
Cu tablouri menite sufletele a vibra.
M-a-nfășat măicuța în pagini de carte
Din slove să plămădesc dulcele aluat,
Să culeg rodul vieții împlinite sau deșarte
Din copacul înțelepciunii de toți lăudat.
M-a-nfășat măicuța în straiele omeniei
Să învăț să-l respect pe semenele meu,
Viața să i-o fericesc cu darul bucuriei
Pe acorduri de liră ale profetului Orfeu.
Te-nfăș, măicuță, căci este rândul meu,
În haine regești și-n tainic cuvânt sfânt,
În toată iubirea ce mi-a dat-o Dumnezeu
Căci meriți tot ce-i mai bun pe pământ.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contopiți în cuget și-n simțiri...
Pășesc pe pământ de catifea
Picături de rouă îmi sărută talpa,
Simt o adiere cu miros de cafea
Aprinde iubite în odaie lampa!
Să stăm la taifas până târziu
Mantia serii să ne-nveșmânte,
Văpaia în șemineu lucește-arămiu
Atmosfera încet devine fierbinte.
Un ocean de tihnă și seninătate
Se oglindește în privirea ta umilă,
Cu o sclipire-n miez de noapte
Mă săgetezi cu o poftă agilă.
Încălzește tandru iubite culcușul
În brațele tale să mă odihnesc,
În surdină se-aude arcușul
Viorilor ce suav ne-ademenesc.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!