Toate rezultatele despre +Maria +Magdalena, pagina 3
Îmi tăinuiesc durerea...
În cuibul nopții-mi tăinuiesc durerea
Luna îmi e părtașă la surghiun
Doar amintirea mai este averea
Inimii oropsite ce se preface-n scrum.
gogyohka de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți amintești, iubite, de sfântul legământ
Când luna mi-ai țesut-o inel pe mâna stângă,
Când inimile vibrau sub același acoperământ
Când îmi cântai iubirea-ntr-o notă prelungă?
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt...
Sunt nisipul din clepsidră
Timpul ți-l încetinesc
Și cu capete de hidră
Nemurirea ți-o hrănesc.
Sunt buchet de sentimente
Ce te-mbrac în nostalgii
Asmuțind iubiri latente
Spre hătișul inimii.
Sunt umbra ce se desprinde
Dintr-un trup de matelot
Stârpind gânduri suferinde
Brăzdând valurile-not.
Sunt condeiul ce-nsăilează
Pe al sorții pergament
Slove ce-ordonat dansează
Pe muchii de testament.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir-ai tu să fii, Mărie...
Fir-ai tu să fii, Mărie,
Cu trifoi la pălărie
Mi-ai pus inima pe jar
De beau apă din pahar
Eu, care-mi clăteam gurița
De cu zori cu țuiculița.
Golăneala s-a cam dus
Că mă vede cel de sus
Și pe loc mă pedepsește
De fac ochi dulci la neveste
Mândre de voi săruta
Mă plesnește soacră-mea.
Uite cum m-ai cumințit
Viața mi-ai răstălmăcit
Și din craiul cel vestit
Am ajuns îndrăgostit
Sunt orb la orice făptură
Ce îmi calcă-n bătătură.
pamflet de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindătorii
Sărbători cu gânduri bune
Cu miros de cozonaci
Oamenii-ncep să se-adune
Pregătesc nuci și colaci.
Căci le vin colindătorii
Datina să o respecte
În Ajunul Sărbătorii
Clipele vor fi perfecte.
Glasul cristalin răsună
Contopit la unison
Îngerii încet se-adună
Ajutându-i c-un ison.
Vrăjiți, oamenii ascultă,
Emoția îi cuprinde
Ruga-ncet devine artă
A trăirilor profunde.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut...
Sărut palma vântului
Și buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Și pasărea cea măiastră.
Sărut viața, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".
Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.
Sărut mâna ta, măicuță,
Și gurița de frăguță,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor frânt
Zbor frânt, picaj în derivă,
rotocoalele m-ademenesc
în vâltoarea sorții mă aruncă
de ziduri înalte mă lovesc.
Captivă-s pe eșafodul macabru
călăul își spală mâinile-n sânge
ghilotina scârțâie a chemare
pe locul unde viața se prelinge.
Tiranul renunță la decapitare
urzește alt plan nelegiuit
ciungă să mă târăsc pe pământ
fără aripile ce-mi zvâcnesc în spinare.
Supurează răutatea din ochii lui
când fâlfâitoarele mi le sugrumă
ce destin mai am eu acum când
înaripatele mi se zbat în țărână?
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înflorit...
A înflorit speranța
Din spinii din cunună,
A înflorit credința
Din țepii ascuțiți,
A înflorit iubirea
Din flamura creștină,
A înflorit și moartea
Prin Învierea lui Iisus.
A înflorit și lacrima
Simbol al suferinței,
A înflorit și soarele
Vâslaș neobosit,
A înflorit și cerul
Polata-i e străjerul
Celui ce ne veghează
De la răsărit la apus.
A înflorit lumina
În tușe de creion,
A înflorit căința
Pe muchii de amvon,
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi potcovesc destinul...
Îmi potcovesc destinul să nu mai galopeze
Prin desfrânate prunduri să nu mai emigreze
Condurii ce-mi sugrumă picioare-nsângerate
Îi schimb cu-opinci din piele cu fețele ridate.
Căpăstru-l pun la poale de șleampete amurguri
Încorsetându-i norii în veșnicii de gânduri
Din raze lungi de lună coroană împletesc
Să-nnobilez pământul cu iz nepământesc.
Arunc pe soare șaua și cale îmi croiesc
În galaxii surate în neant orbecăiesc
Culeg din fiecare norocul din trifoi
Să ți-l presar în cale să fim din unu, doi.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când valul mării mi-e strâmt și mă strânge la umeri
Mă-mbrac comod cu cerul și-mi fac epoleți din îngeri.
Când luna-i supărată și din întuneric fața nu-și arată
Mituiesc stelele cu înghețată și luminează a zării polată.
Când soarele dogorăște pârjolindu-mi trei rânduri de piei
Împletesc ramuri de trestie și m-adăpostesc la umbra ei.
Când vântul mi se strecoară în pleata blondă pe furiș
Adorm pe un pat de gânduri mai la vale în prundiș.
Când chipul mi se oglindește într-o oază voluptoasă
Pornesc cu mintea dospită de frumos înapoi către casă.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!