aristotel onassis

Tinerii au pasiuni puternice şi tendinţa de a şi le satisface chiar şi într-un mod nechibzuit. Au sângele fierbinte şi sunt iuţi la mânie. Datorită dragostei lor faţă de onoare nu pot suferi să fie jigniţi şi se indignează dacă li se pare că n-au fost trataţi cum se cuvine. Ţin prea puţin la bani pentru că n-au învăţat încă ce înseamnă să fii lipsit de ei. Au principii foarte înalte, pentru că viaţa nu i-a umilit încă, sau pentru că nu s-au deprins încă cu inevitabilele ei îngrădiri. Ar prefera să facă mai degrabă fapte nobile decât altele folositoare. Vieţile lor sunt orânduite mai degrabă după sentimente decât după raţiune. Ei cred că ştiu totul şi sunt absolut siguri de asta. De fapt, tocmai de aceea ei fac lucrurile într-o măsură prea mare.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia dintre tineri pare să-şi aibă sursa în plăcere, pentru că, trăind sub dominaţia pasiunii, ei urmăresc înainte de orice plăcerea prezentă şi personală. Dar, o dată cu vârsta, şi lucrurile ce la plac devin altele. De aceea, prieteniile lor, pe cât de repede se înfiripă, pe atât de repede se destramă. Căci, odată cu obiectul plăcerii, trece şi prietenia, iar asemenea plăceri sunt repede schimbătoare. Să adăugăm că tinerii sunt înclinaţi şi spre sentimente erotice care cel mai adesea sunt dictate de pasiune şi îşi au sursa în plăcere. Acesta este şi motivul pentru care ei iubesc şi încetează să iubească cu aceeaşi repeziciune, schimbându-şi sentimentele de mai multe ori pe zi. Dar ei doresc şi să-şi petreacă tot timpul împreună, căci acesta este modul în care-şi reprezintă legăturile de prietenie.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epoci de aur

Epoci de aur cu duiumul,
Libertatea de a fi rob, cumulul,
Alege lanţul, glanţul, glonţul,
Femeia are cheia, banul - şpanul.
Stai pe un taburet, citeşti din catihet,
Enumeră lagărele, şlagărele, ah, diavolii,
Ei nu au oase, doar idei păroase.
Aristotel s-a dat la fund, luat şi bătut
Crunt. Ruinele absorb oxigenul,
Moartea-i mai iute ca trenul,
Moise, Iisus, Mahomet? Iosif a zis – Niet.
E uşor să chinuieşti un semen,
Chinuieşte-l ca pe tine însuţi,
Aleargă Tolstoi pe uliţi,
Fiodor Mihailovici bate din palme,
Nietzsche s-a închis la dame,
Poporul sforăie, doarme,
Poporul e ca şi norul, bubuie şi se înşiruie.
Războiul, precum buboiul se sparge,
Infecţia ajunge departe,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vârstnici. Au trăit mult. Adeseori au fost păcăliţi şi adeseori au făcut greşeli. Şi viaţa, în ansamblu, e o treabă cam urâtă. Rezultatul este că nu sunt siguri de nimic şi fac toate lucrurile într-o măsură prea mică. Ei cred, dar niciodată nu ştiu şi poate tocmai din pricina acestei şovăieli adaugă întotdeauna cuvântul posibil sau poate. Mai mult decât atât, experienţa lor îi face neîncrezători şi îi determină să bănuiască numai răul. Îşi călăuzesc viaţa într-o măsură prea mare după consideraţii referitoare la ceea ce este util şi prea puţin după cele referitoare la ceea ce este nobil, căci utilul este ceea ce e bine în mod absolut. Nu au încredere în viitor. Parţial şi din cauza experienţei. Pentru că, majoritatea lucrurilor merg prost; sau, în orice caz, mai prost decât se puteau aştepta.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

E amuzant textul lui Bologa! Triunghiul gândirii universale: Girel, Aristotel, Marcovici! Un elefant spiritual între o muscă şi un ţânţar! [...] | Citeşte tot comentariul

Cei a căror prietenie se întemeiază pe virtute sunt animaţi de zelul de a-şi face reciproc binele (acest lucru fiind propriu virtuţii şi prieteniei); or, o astfel de emulaţie nu poate da naştere nici la reproşuri, nici la certuri, căci nimeni nu se poate supăra pe cel care-l iubeşte şi-i face binele, ci, dacă are delicateţe sufletească, se revanşează făcând la rândul său binele;iar cel care-l depăşeşte pe celălalt prin binele care i-l face, obţinând astfel ceea ce îşi dorea, nu ar putea aduce reproşuri prietenului său, pentru că fiecare dintre ei aspiră spre bine. Nici în prieteniile întemeiate pe plăcere asemenea incidente nu au loc dacă se bucură să-şi petreacă timpul împreună; şi ar părea de-a dreptul ridicol cel ce i-ar reproşa prietenului că nu-i face plăcere prezenţa lui, din moment ce nimic nu-l obligă să-şi petreacă timpul împreună cu el.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că cei mulţi se tem de moarte ne atrage luarea-aminte asupra dorinţei sufletului de a învăţa: acesta fuge de ceea ce nu cunoaşte, de ceea ce este întunecat şi neclar; în schimb, prin natura sa, el urmăreşte ceea ce este manifest şi poate fi cunoscut. Din acest motiv, ar trebui să-i onorăm în chip deosebit pe cei care ne-au făcut să vedem soarele şi lumina şi să ne arătăm pietatea faţă de tatăl şi mama noastră, căci datorită lor avem parte de cele mai mari bunuri: acestea sunt, se pare, putinţa de a gândi şi aceea de a vedea. Din acelaşi motiv, ne bucură lucrurile familiare şi oamenii cu care suntem obişnuiţi – iar pe cei cunoscuţi îi numim prieteni ai noştri. Toate acestea demonstrează cu claritate faptul că tot ceea ce poate fi cunoscut, tot ceea ce este manifest şi clar este ceva ce trebuie să fie iubit. Or, dacă acest ceva cognoscibil şi clar trebuie să fie iubit, atunci şi cunoaşterea şi gândirea trebuie să fie, în acelaşi fel, iubite.

Aristotel în Protrepticul, fragmentul 102 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prietenia se bazează pe interes, ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine, iar când se bazează pe plăcere, îi iubim pentru propria noastră plăcere. În ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţa sa, ci în măsura în care ne este util sau plăcut. Asemenea prietenii au deci un caracter accidental, de vreme ce persoana iubită nu este iubită pentru ceea ce este ea însăşi, ci întrucât poate oferi fie un avantaj, fie o plăcere. În consecinţă, prieteniile de acest fel se destramă uşor, cei în cauză neputând rămâne prea mult timp aceiaşi ca la început: în clipa în care încetează să fie plăcuţi sau utili, încetează şi să fie prieteni. Or, utilitatea nu este ceva durabil, ci variază după împrejurări. Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea relaţiilor, pentru că adesea nici nu se agreează unii pe alţii;nici unul dintre ei nu simt nevoia să caute societatea celuilalt dacă nu este vorba de vreun interes, pentru că nu se simt atraşi unul de celălalt decât în speranţa obţinerii unui bun.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteniile camaradeşti nu reunesc un număr mare de prieteni;cine se arată prieten faţă de toată lumea şi se poartă familiar cu oricine îi iese în cale este considerat a nu fi prieten cu nimeni şi trece un om dornic cu tot dinadinsul să placă. Aşadar, şi numărul prietenilor trebuie să fie limitat şi desigur că limita maximă nu trebuie să depăşească numărul de persoane în intimitatea cărora îţi poţi petrece viaţa(căci, viaţa în comun este considerată elementul cel mai caracteristic prieteniei);or imposibilitatea de a trăi în comun cu prea multe persoane şi de a te împărţi între ele este cât se poate de clară. Ca să nu mai vorbim că, la rândul lor, prietenii noştri trebuie să fie prieteni şi între ei, din moment ce trebuie ca toţi să-şi petreacă timpul împreună, lucru dificil de realizat când sunt mulţi. Şi la fel de dificil ar fi să participi la bucuriile sau supărările unui număr prea mare de persoane, căci se poate să te vezi în situaţia de a împărtăşi, concomitent, bucuria unuia şi supărarea altuia. Deci şi o prietenie profundă este posibilă doar faţă de puţini.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La balamuc

La balamuc e-o faună pestriţă
E lumea la o scară mult mai mică
Şi-acolo-s premianţi dar şi oftică
Intrigi şi drame, aur şi pojghiţă.

Doctori nebuni se-ntrec cu pacienţii
Şi fiecare crede că-i normal
Totu-i rutină şi-un respect formal
Şi foarte rar uzăm de intervenţii.

Sunt în salonul patru cu celebri
Pitagora, Aristotel şi Dante
Alighieri, altfel mare fante,
Şi încă doi, nu-i zic, sunt cam funebri...

La masă vin de la saloane bune
Un Topârceanu, cum îl ştiţi, glumeţ,
Şi Sadoveanu, comunist isteţ
Apoi Vadim, chitit să se răzbune.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (4 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie

Trăiască gloriosul Kratos!
Aleluia, Demos,
Relicvă stearpă-a Bătrânei Atena,
Himeră a faimoasei metropole de altădată.

Un toast pentru Democraţie
Un monument al triumfului guvenării discreţionare
A câtorva, aleşi de popor,
Nici măcar de o zecime a populaţiei,
Democraţie care nu-i pentru femei, robi şi copii.

Ruşine, Atena, pentru farsa făcută,
Ruşine pentru maternitatea ta mincinoasă
Care a adus pe lume-o impostoare,
Un avort numit democraţie
Căzut pe capul
Unei lumi încrezătoare şi naive.
Eşti mândră, Atena,
Că impostoarea trăieşte încă?
Te bucuri în adâncul inimii tale

[...] Citeşte tot

poezie de Surafel Wondim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!