trezirea constiintei

Sportul, ca formă populară de artă, nu este doar o extensie de sine, ci un mijloc complex şi necesar de interacţiune în cadrul unei culturi. Arta nu este doar un joc, ci o extensie a conştiinţei umane dispuse sub formă de tipare noi şi convenţionale. Sportul, ca formă de artă populară, este o reacţie complexă la acţiunea tipică a societăţii. Dar arta elevată, pe de altă parte, nu este o reacţie, ci o reevaluare a situaţiei culturale complexe.

Marshall McLuhan în Să înţelegem media, Jocurile: extensiile omului
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căuta a-ţi potrivi vorba după un schelet rece, învăţat la şcoală, rope-o din inima ta, şi se va sălăşlui cu prisosinţă în inima celorce ascultă: dar spune-o frumos, alege-o pe cea mai dulce, caută-o pe cea a neamului tău... Simţul limbei, acest isvor nesăcat al conştiinţei despre neamul nostru, trebue să şi-l însuşască toată suflarea ce se inşiră în rândul celor de un neam şi mai mult decăt toţi, preotul, care e propeveduitor şi căruia nu-i este îngăduită greşala.

Policarp Moruşca în Telegraful Român, Impresii şi păreri - O conferenţă preoţească (1907)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există conştiinţa de sine a esenţei spirituale şi conştiinţa limitelor, care la începutul vieţii este privită ca "eu". Această a doua conştiinţă, a limitelor, îngrădeşte, ascunde prima conştiinţă, cea a spiritualităţii. Pare că această conştiinţă a limitelor este conştiinţa de sine. Întreaga viaţă e limpezirea conştiinţei esenţei spirituale, eliberarea de înşelăciunea recunoaşterii limitelor. Pentru cel care are conştiinţa deplină a esenţei sale spirituale, moartea e eliberarea de limitele care o constrâng.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion sentimental

în adâncul inimii se naşte fericirea
este un fel de mare cu perle plină
o însoţeşte cântecul pur şi iubirea
e binecuvântată de lumina lină.

e averea conştiinţei este Paradisul
împodobeşte viaţa ca pe-un brad
cuprind viziuni ce întregesc visul
sângele se înfierbântă cu încă un grad.

ochi cereşti mă veghează cu grije
corul de îngeri reverberează-n piept
nu am sângerat rănită de schije
urmez împăcată numai drumul drept.

sunt poveşti de magie trăite cu patimi
îndreaptă sufletul spre mari înălţimi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anihilarea, detronarea minţii este acest răsărit al Conştiinţei şi nu mă refer la ceva ce poţi să faci tu. Există o curgere acolo, e ceva natural. Când vezi că nici cunoaşterea nu te duce la recunoaştere, atunci tu te desprinzi inclusiv de cunoaştere. În momentul în care această desprindere are loc, resorbţia minţii în propria ei Sursă, în Conştiinţă, se întâmplă, nu o faci tu. E un moment de Graţie. Se întâmplă pur şi simplu. Şi, în acest moment, tu vezi că eşti cu adevărat plenitudinea, că eşti acest Vid desăvârşit.

Atmaji Maharaj în Acest Acasă este de o Veşnicie Aici. – Satsang cu Atmaji, partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectul este "instituit" (creat, produs) de către conştiinţa însăşi ca deposedare şi înstrăinare a ei. Principalul este că obiectul conştiinţei nu este nimic altceva decât conştiinţa de sine, sau cu alte cuvinte, obiectul nu este nimic altceva decât conştiinţa de sine obiectualizată, conştiinţa de sine ca obiect.. Deci, obiectul este, potrivit existenţei sale, simplă negativitate, neant, simplu obiect al gândirii abstracte. Negativitatea coincide cu durerea, suferinţa, necazul, răul.

citat din Ludwing Feuerbach
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se agaţă

de ultimul stâlp în drumul lui impetuos
spre casa confort sporit fără lumină
încălzirea globală tăiată subtil
dar de tot i-a rămas numai în gând
tot răul e adunat în el şi stropit cu bere
neagră în tumultul luptelor din cap
priveşte lung la cele două becuri
aprinse în vârful stâlpului suspect
pentru noua ordine instalată scump
îl îmbrăţişează în noaptea tristă
jură că stă de veghe lângă ochii galeşi
care lucesc în poarta conştiinţei lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul trebuie să diminueze multitudinea. Actul gândirii este o reducere neechivocă, ce are loc în simultaneitate. Capacitatea concentrată a conştiinţei umane se exprimă pe cale directă prin actul de gândire. Fiecare definiţie, fiecare generalizare, fiecare dorinţă de a vrea să cuprindă ceva în legi valabile, fiecare pluralitate proiectată ca întreg, fiecare multitudine a înfăţişărilor separate redusă prin simbolistica conceptuală, fiecare ecuaţie matematică, fiecare conclusio unic posibilă ivită din nenumăratele premise este fructul direct al acestei potenţialităţi atât de naturale a spiritului uman.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clona perfectă

Sunt clona perfectă a unei generaţii
Ce a trăit înainte de lumea aceasta.
Vin din conul de umbră al lunii,
Mă apasă neliişti –
Temeri false împrumutate de la umanitate...
Toiagul conştiinţei şi al spiritului călit –
Un ochi pineal
Veghind labirintul dintre cer şi pământ.
Trupul meu –
Cochilie împrumutată de la nava-mamă.
Rolul meu – vindecător al sufletelor bolnave,
Purtând pe umeri
Fobiile lumii întregi.
Moartea mea – dovada că voi putea renaşte
Pentru a schimba lumea în bine.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs

Hai să facem un recurs,
În procesul conştiinţei,
Să aducem timpul scurs,
În oglinda neputinţei.

Vreau să văd într-adevăr
Cine a iubit mai tare,
Cine-a minţit, cu spor
Şi-a trădat prin minutare.

Cine-a spus că vom trăi
Veşnica poveste suplă,
Când suspinele-au rodit,
În durere să irumpă.

Tu sau eu am irosit
Salba de mărgăritare,
Cine umbra şi-a ciunţit
Într-o faptă-ngrozitoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!