jos

* * *

dacă ai avea
o bucată de timp
la îndemână
să poţi privi
mai jos de stele
ai şti
câţi munţi de sare
poartă în ele
aceste lacrime ofrandă
mângâiate de zei
mi-ai săruta ochii de algă
în zgomotul ploii
ce reverberează căderea
suişul pe un pământ străin
de toate durerile lumii
ai şti despre mine că sunt
ultima poveste a sării
din bobul de nisip

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, toamnă

Toamna-n via de la Răsărit
Te copie. Iubito,-i graţioasă,
Nicicând(Arghezi mi-a şoptit)
Ca ea nu fusei mai frumoasă

Bluza, cu prune coapte se deşiră
Bine că-s aice, să nu cadă jos,
Crengile în galben-pal se miră
De sărutu-ţi tandru, voluptos

Către Niluri se grăbesc cocoare
Gând, din V-ul lor, în dungă,
Pe furiş, privirea-mi coboară
Spre gleznele-ţi ce iarna alungă...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele

umbrele cad arcadic peste ochi,
capcane-n întuneric de coroane cu spini sângerează,
cuvintele se sparg neînţelese,
gândurile se încurcă într-un amestec de chin.

mă rotesc între cugetări reci
într-un exil brutal,
în timp ce rebele sinapse
mă-ncheie cu nasturi de sus până jos.

sunt cerc istovit, pribeag, desprins de lume
respirând un aer dulce amărui.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea nimănui

din tomberonul de un galben puţin înclinat
fără o roată iese un vârf de aripă emailată
de înger de familie reciclabil (?!) aerul rece

de februarie nu se zbate de mîini se lipeşte
cu liniştea cu aerul clar că ar fi unul bine in
format în ce ne priveşte de sus dumnezeu

mişcarea pietonală fără aprobare de jos os
pe os se încearcă în lupte de stradă cu linia
de tramvai care-ncântă cromată priveghiul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

După ploaie lăcrămioara nu-ndrăzneşte să privească
Raza soarelui aprinsă in a cerului fereastră.

Tot in jos privirea-şi lasă inspre verdele cel crud
Si incearcă să explice că are piciorul ud....

Azi pământul dă răcoare, ar fi ziua cu păcat
Să răcească după ploaie plus un triplu strănutat.

E sublimă-n dimineaţă.... incerc lacrima să-i fur
Să o văd zâmbind sub soare, inocentă-n albul pur!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dioptrie

Înalt în orga prismei cântăresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele roşesc,
Dar soarele pe muchii curs - de doliu.

Aproape. Ochii împietresc cruciş
Din fila vibrătoare ca o tobă,
Coroana literei, mărăciniş,
Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.

Odaie, îndoire-n slabul vis!
- Deretecată trece, de-o mătuşe -
Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,
Adeverire zilei - prin cenuşe.

poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugi la gară

să ajungi în altă gară
unde te dai jos încolţit
de îndoială că nu ai ajuns
în aceeaşi gară mică ocolită
de atâtea ori vântul zboară
înainte o cauţi din ochi
şi ai impresia că clipa începe
să te prindă în mrejele ei
toarse fugind din gară
în gară trandafirii plâng
la peron sub ochii iubirii
de ieri şi de alaltăieri încet
auzi un acord de chitară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poeţii ciocnesc inimi şi varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Şi cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace şi desface.
Poeţii
stau la masă
şi-şi plâng în palme munţi
în ochi îşi plâng misterul şi inima în pumni.
Poeţii!
Câtă groază să fie şi pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Şi le scrâşnesc din aripi
Şi se sărut pe frunţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast

dacă gândul meu te-apasă
dacă liniştea ţi-o ia
urcă munţi, te-ndepărtează
prinde-n palma ta o stea

şi acolo la-nălţime
norii albi în jur cunună
îţi vor da un nimb aparte
cer ţinându-te de mână

eu rămân jos într-o vale
fluturi mii în jurul meu
scutur când şi când petale
şi-apoi ce-o vrea Dumnezeu.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza căzută

din vise, idealuri şi din flori
viaţa am clădit în doi
cu multă trudă-n temelie
şi inocenţă în privire

nu am ştiut că timpu-alege
şi roadele le va culege
cuvânt având doar un destin
care de multe ori e chin

şi-acum sunt frunza cea căzută
privesc de jos ziua trecută
întunecat cer.... o clepsidră
aş vrea o uşă să-mi deschidă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!