jos

Vis Perfid

Mă aflu la marginea unui gând,
pregătit de aruncare,
perfidă emoţie încântătoare,
când şi când mai îmbietoare...

Oare?

Înfioare,
încleştare,
cugetare,
o dulce sărutare,
ardoare pătrunzătoare...
ezitare,
dezolare,
renunţare.

Un vis anost,
lăuntric,
în jos,
coşmar,

[...] Citeşte tot

poezie de Andy Buruiană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visam o gingaşă copilă

Visam o gingaşă copilă
Cu păr frumos lăsat pe spate;
Şedeam sub teiul din grădină
Sub bolta nopţii înstelate.

Vorbeam, cu drag îmbrăţişând-o,
De bucurii şi de nevoi -
Din cer îngălbenite stele
Priveau cu pizma-n jos la noi.

Trezit din vis, mă uit - sunt singur,
E noapte-n juru-mi şi răcoare;
Pe boltă stelele scânteie
Tăcute şi nepăsătoare.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu garda jos

Stai departe de săbiile ascuţite.
Nu te apropia de femeia frumoasă.
Apropierea de o sabie tăioasă te va răni la mână;
Apropierea de frumuseţea femeii îţi va răni viaţa!
Nu distanţa constituie pericolul drumului,
Zece metri sunt îndeajuns pentru a distruge o roată;
Pericolul iubirii nu vine din a te îndrăgosti de multe ori;
Este suficientă o singură seară pentru a rămâne cu o cicatrice în suflet.

poezie clasică de Meng Chiao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vesel

si mi-am pus şapca pe ochi
să nu-mi fie de deochi
a zis mama că-s frumos
pică mândrele pe jos!

dar nu ştiu că-s insurat
am acasă si- un băiat
care-i mai frumos ca mine
e ca maică-sa.. subţire

scriu la versuri in poeme
văd doar zâne printre ele
râde Dumnezeu si tace
ce-i frumos... si Lui ii place!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă

Vântul rătăcind prin frunze
Vâjâie doinind a jale;
Se izbeşte-n a lor buze
Şi le-aşterne jos, pe vale.

Din a merilor podoabă
Au rămas doar frunze pale,
Ce se scutură cu grabă
La a vântului suflare.

Lângă-a nucului tulpină
Un covor de frunze moarte;
Sus în pom creanga suspină
Că podoaba-i se desparte.

Păsărelele în stoluri,
Rând pe rând de-aici se duc,
Spăimântându-se de vânturi
A fugit sărmanul cuc...

poezie din revista "Marea Noastră" (1927)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza albastră

Sub cerul plin de ploi
o rază se revarsă
în noaptea-ntunecată...
e raza mea albastră!
În oglinda apei
privesc culorile
schimbătoare
verde, albastru şi roşu
din cântecul depărtării
pluteşte alene
ca un astru călător
frunzele foşnesc
iar vântul mă mângâie
cu un cuvânt
regăsit din amintirea
unui vis
ridic de jos o frunză
aromată...
cu lumini de stele.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 109

Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei,
Pentru această vară, pe la zei,
Să nu ne-o ia de tot sau prea curând!
Şi, dacă ne iubim de-o vreme-n gând,
Mult mai solar, mai tandru, mai frumos
Decât am face-o, tăvăliţi pe jos,
Prin iarba obsesivei despuieri;
Învaţă să spui mâine în loc de ieri,
Acoperindu-ţi braţele cu flori
Şi, mai ales, să nu-ndrăzneşti să mori!

poezie celebră de George Ţărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte în basm

Pe-o scoarţă doarme coiful uitat de Făt-Frumos,
Pe trepte stau de veghe săgeţile şi arcul,
Un ornic socoteşte când a murit monarcul
Şi-un cuc închis în vreme din oră se dă jos.
Un cal care nechează a putrezit de somn -
O ia prin seară cerul câmpiei înainte,
Iar paznicul în mână cu chei sau oseminte
Închide în morminte şi umbra mea de domn.

poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătăţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egalitatea binomului

Marea spăla poalele tale în lumi trecătoare,
îţi alunecasem printre stele
prelungind tălpile spre asfinţit!
Zgomote contaminate tânjeau după margini
musteau în artificii repetabile
îngrădite de alte coordonate
Rezonam în sfâşietoare abuzuri
eram zei!
Astăzi ţi-am recalculat vrăjile de sus până jos;
zornăiau cifrele
uitând să-ţi depeni semnul ce se va uita.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bat sălbatic clopote de nuntă
Blestemat e ceasul când abjur
Suntem zugrăviţi ca pe-o icoană
Nu cu roşu numai cu azur

Umerii ţi-s parcă promoroacă
Trupul tău mă soarbe ca un hău
Cade o zăpadă sângerie
De pe iarba pântecelui tău

Şi acolo sus sub baldachine
Steaua mea se-aprinde violet
M-ai făcut bărbat până la şolduri
De la sold în jos sunt un schelet

poezie de Octavian Soviany
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!