discursuri de sfarsit de liceu

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra trupului tău

O umbră se profila în depărtare –
umbra trupului tău, Miss,
proiectată de soare –
lumina din spaţiu
privea cu nesaţiu
azurul,
păstrâdu-ţi, iubito, conturul...

Evrika... Găsisem cărarea,
pe care o căutasem toujours,
celelalte forme nedefinite
mă pipăiau dimprejur...

Iată-mă, în sfârşit, am ajuns,
când raza din ochii tăi a pătruns,
în versul meu pur, din tine disjuns!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred odată cu tine

Tu nici n-ai fost,
eu ţi-am citit chipul printre femeile pământene
şi l-am lăsat să capete trup de fecioară
asemenea Ceciliei.

Eu cred odată cu tine,
sunt mai mult decât poţi tu vedea
mirele virtual care ne uneşte-n simţiri
sub dreapta îngemănare a cerului
unde fără niciun împărat
credem în el
şi sângerăm în adevărurile lui
din cuvânt
până la sfârşit.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 145

Iubirea, ea i-a făurit
Acele buze, drag odor,
Ce "Te urăsc", îmi spun grăbit;
Dar când mă vede c-o ador,
Inima-i plânge imediat
Şi-i ceartă gura ce mereu
Numai sentinţe blânde-a dat;
Şi o învaţă că nu-i greu
Să nu mai spună "Te urăsc"
Sau să îi dea un alt sfârşit,
Ca nu cumva să m-amărăsc
Ca demonul din Rai gonit.

Ea prompt la "Te" a renunţat
Şi astfel viaţa mi-a salvat.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit

Viata dă în pârg şi coace aurii fructe moi,
Însă coasa morţii le ia pe cele mai de soi,
Lăsând în spate fantome sau stafii
Case, ruine, orfani sau copii.

Cel ce a pus deoparte pentru el n-are nimic,
Cel ce-a luat de la alţii sau doar un calic,
Îşi iau rămas bun dar ar mai sta,
Nevrând să dea ochii cu soarta cea rea.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou cu lalele

îţi vei aduce tăcerea
în câmpul sufocat de lalele
şi-ţi vei stârpi teama
de-a fi o nalucă la orizont

te vei dezbrăca de putrezire
şi din inimă-ţi vei roade apusul
în neantul ascuns după umerii drepţi

de vei numi această clipă Sfârşit
toţi fluturii terrei vor pieri fără urmă
iar în cele din urmă te vei numi
albatrosul serilor straine.

poezie de Lucian Preda
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Pe aceeaşi ulicioară
se zbate-n miezul nopţii
în tremur fără de sfârşit
dorul de EMINESCU.

La steaua bolţilor
albastre şi tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.

Pe lacul liniştit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.

Pe lângă plopii fără soţ
seara pe deal se lasă
şi arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâia poezie

De pe înălţimi
cad cuvintele
ca o ploaie de priviri
peste umbre
şi păduri
de paşi înfloriţi
doar zâmbetele
se mai culeg
într-un adaos de zi
şi noapte
neînţeleasă speranţă
adusă cu sine

într-un pahar
de înflorită minte
doar umbra ţi-o pui
ca o aleasă cântare
şi perla apare
într-un sidef de zăpadă

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cum văd Eu lumea?
Cum mă văd Eu?
Eu mă văd fără tine!
Fără de lume!

Fără de început!
Fără de sfârşit!
Fără de... lume,
Fără....!

Şi... Te-am iubit!
Şi te iubesc,
Într-un fel,
Neomenesc!

Şi viaţa-mi...
Trece nefiresc,
Când Tu îmi eşti,
În tot ce mai gândesc!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa tu te întorci întotdeauna

Adierea zorilor, uşoară,
respiră cu gura ta
la capătul străzilor goale.

Lumină gri, ochii tăi sunt
stropii gingaşi ai zorilor
deasupra dealurilor întunecate.

Paşii şi răsuflarea ta,
asemeni vântului în zori,
aburesc casele.

Pietrele, umerii oraşului,
degajă aburi –
tu eşti viaţă, trezire din somn.

Stea pierdută
în lumina zorilor,
susurul zefirului,
cădură, respiraţie –

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!