cand te afli cu capul in nori

Duhnesc a înger

Eu nu mă cert cu Dumnezeu,
Că n-are cine să ne-mpace,
Încât mai bine cedez eu
Decât să n-aibă cine-o face.

Îngerilor ce merg pe nori
Picioarele nu le transpiră;
Ai avantaje dacă zbori:
Până şi tălpile-ţi respiră.

Când corpul tot ţi-e numai nări
Şi două buze te invocă,
N-ai ochi să te pogori sau scări
Să urci la Cel ce se sufocă?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet integru

Azi unul e trecut prin sită
Si mâine altul e la rând
Se-nvârte roată o ispită,
A ponegri chiar ce e sfânt.

Nu asculta a lumii vorbă
Si nu te doară răul spus,
Când stii că n-ai in garderobă
Nimic ce ar fi de ascuns.

Culori sunt de la alb la negru,
Nu astepta doar câmp cu flori
Păstrează-ti sufletul integru
Si cerul va fi fără nori!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdeaua de nori

face imaginea mai clară decât cea adevărată
şi grumazul cu faţa care seamănă izbitor
cu baliga de vacă deschide o gură spinoasă
din care descarcă analiza-profeţie repetată
de toţi la aceeaşi oră sau înregistrată mai târziu

se fereşte puţin perdeaua şi raza ţâşneşte
pe faţa puhavă de general de carton adus
de florile mărului în pustiul creat de micimea
personajelor care se uită la hartă neînţelegând
nimeni ce fapte au fost inventate în pauză

perdeaua de nori nu renunţă la privitori
acoperă ca o pleoapă ecranul televizorului
nu se vede faţa distorsionată de grăsime
deoarece camerele sunt axate pe altă faţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Iubeşte-mă cât sunt;
Cât sunt cuvânt;
Cât mai păşesc pe acest pământ;
Iubeşte-mă ca nu sunt sfânt!

Iubeşte-mă;
Cum florile-s iubite;
Trezeşte petalele adormite;
În dimineţii vrăjite.

Iubeşte-mă în vise;
Când flăcările par stinse;
În nopţi de indigo;
Albastrul nopţilor!

Iubeşte-mă prin roua dimineţii;
Prin alte gânduri, prin alte vieţi;
În tot ce sunt, în tot ce eşti ;
În clipa ce mă regăseşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine voi fi nimic

mâine voi fi nimic,
poate o părere de rău,
poate un zvâcnet de aer în frig,
nici nu ştiu când am început cu adevărat,
nu ştiu când m-am sfârşit,
am vrut cândva să mă ridic
în turnul de nori,
nisipuri de cenuşă m-au risipit
ca un oftat de clepsidră
între două agonii,

am fost o variabilă a timpului
suspendată între două
probabilităţi,
ţintuită pentru o scurtă veşnicie
pe o cruce ireală de aripi,

mâine voi fi nimic,
mâine voi fi o uitare,
o piatră,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătura

umple paharul ticsit de somn
miraj cu văi prin care umblă
vreun nebun de pârâu alb
de spumă cum sunt caii alergaţi
în nopţile când umblaţi după iubire
te înalţi până la nori urcând
picătura suficient de înşelătoare
rămâi în cârciumă să ciocneşti
cupa cu ultima picătură scursă
dintr-o lacrimă de fată neiubită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gluma

Tocmai ne spunea un banc
Acolo unde stăteam, în groapa imundă –
Şi trebuia să imite giumbuşlucul unui saltibanc,
Şi-a ridicat capul din tranşee-o secundă
Să facă-un gest anume,
Chicotind. Dar chiar atunci, bang,
A răsunat împuşcătura...
Dumnezeu ştie când voi auzi restul acelei glume.

poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În livadă

Mere coapte căzând.
Capul lui Newton -
Nicăieri.

poezie de Mihai Cucereavii
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia caldă

cu ochii mari te uiţi la mine...
-sunt ploaia caldă din livezi
şi-am revenit în primăvară
să râd cu floarea de cireş

de vrei să-ţi bucuri astăzi ochii
ridică palmele spre cer
prin nori ce vin şi nori ce pleacă
prinzi clipele ce vin şi pier...

petale roze în cădere
lasă vederii fructul crud
sunt ploaia caldă ce dispare
lăsând în soare pământ ud

nu încerca să pui sechestru
pe libertatea mea deplină
eu mă-nsoţesc numai cu vântul
şi florile ce-s în gradină

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talmeş-balmeş

iarăşi stăm alături - eu bătrână piatră
tu ca o copilă - veşnic nou năsută
scociorând tăciunii stinşi demult în vatră
cu tăcerea noastră tristă şi acută

nori albaştri-şi varsă şoapte de iubire
flori albastre-şi culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morţilor albaştri - duc-se pe pustie

cât-om sta eu nu ştiu - numai timpul ştie
universul care e răspuns la toate
dar privesc şederea ca pe-o armonie
între ce se poate şi ce nu se poate

nori albaştri-şi varsă şoapte de iubire
flori albastre-şi culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morţilor albaştri - duc-se pe pustie

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!