Poezii despre amintiri dintr-o calatorie, pagina 37
Nemurirea
O căsuță parcă pierdută în răscrucea celor patru vânturi stătea prizonieră
între două puncte cardinale legate între ele
cu linia dreaptă a destinului din mintea mea.
Chiar acolo, cândva, Dumnezeu,
odihnea pe o bancă îmbibată cu amintiri.
În fiecare dimineață își răsturna soarele peste case,
garduri, până pe caldarâmul încins de tălpile copiilor ce alergau
mângâiați fiecaren parte de razele soarelui.
În bucuria lor, liniștea pomilor se transforma întro fântână de apă vie,
hrănind universul, până și verdele ierbii de pe marginea drumului ce se pierdea în amintire.
Acolo, lângă acea casă, pe bancă, mai văd și acum câteodată o umbră sculptată
sub foșnetul pomilor. Se mistuia de focul dorului defilând singură dincolo de lacrimi,
dincolo de gânduri, dincolo de ultimul cuvânt ce seamană blând nemurirea din amintiri.
Toate izvorăsc din acea casă, din acea bancă, și tot acolo se intorc.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre Soare
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre sculptură
- poezii despre religie
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre dor
Lapsus
Am făcut parte
Dintr-o procesiune
Spre Guadalupe?
Sau am citit undeva despre o
Procesiune spre Guadalupe?
În orice caz, asupra mea
A avut efect.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda vieții
Oglinda vieții-ntoarsă spre trecut
cu amintiri se umple dintr-odată,
din tot ce-a fost, din câte am avut,
în visul meu se-adună și fac roată.
Se-nvârte roata-n falnicul decor,
mai necuprins decât se-ntinde zarea,
un val de amintiri, năucitor,
inundă cu imagini neuitarea.
Iar timpul parcă s-a oprit pe loc,
în universul gândurilor mele,
să pot privi acest decor ad-hoc
tot ce-am trăit - cu bune și cu rele.
Dar, Doamne, toate s-au amestecat,
iar binele cu răul, împreună,
pe-aripi de vis venind, neîncetat,
îmbrățișate-n grabă se adună.
Încerc să le separ în mintea mea,
să înțeleg cum am trecut prin viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre inimă
- poezii despre imagine
- poezii despre bine și rău
Pentru tine
Fac rugăciuni sub nuc
cu ochii închiși
peste răsărituri și apusuri
pe când dimprejur
ca niciodată
prea multe ploi pentru o singură vară
prea puține amintiri
chiar ridicole
pentru o zi
poezie de Eli Gîlcescu (3 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme și vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
prin poezii orfane și fără pic de duh
ce și-au găsit cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc uitarea sub umbrele opace
aduse peste noapte de vântul ascendent
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre vulcani, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre sărut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zare virgină
era timpul mireselor
veneai dintr-o zare
virgină
ce nu fusese călcată încă
de umbra strâmbă a destinului
de țipăt
ori descântec
de om
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate sau poezii despre nuntă
Cândva
Îngerii se jucau cu pletele dimineților,
Dintr-o tablă făcuseră o oglindă
Și era așa frumoasă...
Renășteau sub zăpadă,
Ghioceii inimilor triste
Ca și cum spuneau,
Voi nu vă dați bătuți,
Mergeți mai departe!
poezie de Eugenia Rada Ioniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe, poezii despre păr, poezii despre ghiocei, poezii despre frumusețe sau poezii despre dimineață
Zădărnicie
A vrut să cucerească cerul,
C-o mână să despice zarea,
C-un semn să domolească marea,
Să-i fie clipei temnicerul.
Planetele să tină-n mână
În mare să scufunde luna,
Iar soarelui să-i ia cununa
Și s-o mânjească cu țărână.
A vrut castele, avuție,
Rubine, aur, diamante,
Mașini, neveste și amante,
Și iahturi de călătorie.
A vrut să i se-asculte versul,
Din cale vântul să întoarcă,
Și cu a sa voință, parcă,
Să cucerească Universul.
......................................
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre soție, poezii despre poezie, poezii despre planete, poezii despre diamante sau poezii despre căsătorie
Spectru-n formare
hidrele spectru al iernii
a început să-mi albească ochii
o primă privire s-a și izbit de pământ
în cercuri mărite-nghețând
cineva privește intens
cele din urmă fructe
și cum încet le doboară
poți să-1 gândești cu mult mai ușor
dar soarele tot adunat
în tainice-adâncuri de oase
ne va fi deajuns
pentru marea călătorie ce-ncepe
cine-și trăiește făptura
mai repede
cu-adevărat mai repede
singur va-nvinge
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre iarnă, poezii despre greutate, poezii despre fructe sau poezii despre alb
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme si vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
din guri neostenite, dar fără pic de duh,
ce-și caută cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc tăcerea în umbrele opace
aduse peste noapte de visul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 11.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde