amintiri dintr-o calatorie

Călătorie

oriunde am mers
am purtat universul în mine
că am mers cu autobuzul, că am mers pe jos
l-am ţinut înfăşurat în umbră
să nu se topească la soare

cele patru puncte cardinale
le-am pus într-o lacrimă crudă
şi n-au simţit durerea când le-am smuls
din hotarele lor nesfârşite

am adunat totul în praful din suflet
şi acum de abia mă mai târăsc
printre gropi şi schelete de stele
ce au murit deodată cu Eva

mi-am câştigat libertatea
prin simplul fapt că exist,
port universul în mine
şi mor

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou

miezul verii
zemos si fraged
coaja uitarii
curatata de pe amintiri
clipele se rostogolesc in trecut
adun fire de gand
rasucite in minte
in palmele verii
florile se aseaza cuminti
presez vise intre
peretii timpului.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din...viitor

Pe drum,
viitorul m-a primit
în braţele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveştile tale
cu iz de mânăstire
linişteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuşi Dumnezeu
ne-a mângâiat
creştetul
a mulţumire.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, triste amintiri

grădinile-s mai triste ca atuncea
şi norii toti coboara mult mai jos
înghit flamanzi corolele firave
şi firul ierbi-l stoarce de frumos.

naduful lor revarsa peste frunti tacute
si-n brate strang nelinisti di-mprejur
le-as cere-o lacrima cu imprumut, sa-mi lase
sa ud gradini de inimi in urme de condur.

si cat pamant se frange, cate uitari se sting?
in cate lire mor, iubiri, chemari si nu-s,
din ceruri tot coboara cu miile culori
intr-un pastel de toamna, cu ploile-n apus.

si curg, si neastampar e prin alei si ganduri
si cata nerabdare in negura, pustiu
doar un condor mai scrie in zboru-i tot inaltul
cu triste picaturi din ochiul negru, viu.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casmirul tău de rouă

cad frunze în alint, cu ele amintiri şi vis
în noaptea ce se lasă cu brumă de tăceri.
se-aud viori, departe, arcuşul lor învins
de ielele smaralde ce-au fost în primăveri.

în umbre se ascund iubiri ce-au fost de-o vară
îmbrăţişări de foc, fiori nestinşi, ce ard
amestec de culoare, prinsă în tiară
cu diamantul nopţii în ceas târziu, hazard.

zac stinse şi răpuse, cu fardurile şterse
şi se prefac în cântec ce-n somnul lor răsună,
rapsozi în frac de ploaie în cântece mirese
şi-n râuri ruginii, se-aştern rochii de lună.

mă-mbie în pastel, pastel devin îndată
mă scurg în simfonia amurgului regesc,
şi ca o harpă vie, cânt toamnei de-altădată
din genele de brumă, lied arhieresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară epidemică

Pasărea se nalţă dintr-o umbră neagră,
Pomul înfloreşte să se poată dreagă.

Sec e anotimpul însorit de lacrimi,
Pasăre de sânge înotând în patimi.

Cui să mai surâzi pe un vechi peron?
Soarele-i agonic, nu e niciun om.

poezie de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zări senine

aduni frunzele toamnei
în evantai de amintiri
parfumul suav
împrăştie clipe sublime

eşti fericit că
toamnă după toamnă
ai ani cărunţi
dar zări senine

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri cu o ceapă

Am vrut să nimeresc o pisică
cu o ceapă.
Am aruncat ceapa şi am spart geamul
de la balcon.
A venit tata
şi şi-a înlocuit mormântul.
Pisica
a născut două cruci.
Eu mirosind a ceapă
am încolţit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerilă, poetul

Nu ştiu dacă sunt bun povestitor,
Dar sunt un personaj dintr-o poveste;
După ce spun, o ştiţi voi care este:
- Mi-au îngheţat picioarele-n Cuptor!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi străini şi-o necunoscută

(semnătură cu întorsătură)

Dintr-o picătură de vreme, 7 stropi de rouă
unul pentru mine, cinci vi-i dau vouă
şi unu rămâne pentru veşnicie
pentru cine-o fi mai la urmă să fie.

În fantasia metafizică, necunoscutul nostru
"îşi făcea de vorbă cu pereţii şi vântul"
cu gândul dus şi întors
ca fuiorul tors
din cânepa topită-n Crişul Alb

Stând pe pietroiul din cetate, celălalt străin
cu ochii mijiţi, filtra-n mreje de iluzii

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!