omenesc, prea omenesc

Miruna

M-ai îndrăgostit, Mirună,
De surâsul tău ştrengar;
Nu mai ştiu nici în ce lună
Ori ce zi e-n calendar...

Răsuflarea mi-e oprită
Şi în tâmple îmi zvâcnesc
Dulci poftiri şi mă irită
Câ răbdatu-i omenesc.

Oare eşti o plăsmuire
Ce incită la păcat?
Poate-o rază de iubire
Sau un înger întrupat?

Nu îmi pasă! Câtă vreme
Creşte-n jurul meu pustiu,
De nimic n-am a mă teme
Dac-al tău nu am să fiu.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (23 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce-ar fi poezia?

I. Şi ce-ar fi poezia
Când n-ar fi frumuseţea?
Ce-ar fi ş-un muritor
Când n-ar simţi amor;
Ce-ar fi şi veselia
Când n-ar fi tinereţea;
Ce-ar fi nişte comori
La cei din închisori;
Ce-ar fi măreţul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o moştenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fără simţiri.

II. Albastra ta privire
E-atât d-atingătoare,
Ca şi un cer senin
Ce scoate un suspin

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu te cobori din ceruri

Tu te cobori din ceruri,
O, Prunc dumnezeiesc
Şi-aduci răscumpăra... re
La neamul omenesc. (bis)

Refren
Pruncuşor dumnezeiesc,
Îngerii te proslăvesc
Şi-ţi cântă toţi în cor
Mărire sus în ce... ruri şi pace pe pământ. (bis)

Tu, care eşti stăpânul, a toate creator,
N-ai adăpost, nici hrană; eşti ca un cerşător.

Tu plângi când vezi că lumea pe care-o mântuieşti
Se leapădă de tine, deşi tu o iubeşti.

Isuse, pentru mine, ce mult ai suferit,
Iar eu, cu nepăsare, adesea te-am jignit.

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou abstract

Există un ecou invizibil
între noi şi pământ,
între noi şi cer,
între noi şi noi.
În fiecare zi descoperim plăceri
dar nu toate ne sunt mângâieri
unele din ele au un trecut
prevestitor de rău şi bine
aşa ca-n ziua cea de ieri,
când priveam viaţa
cu mii de încheieri.

Dar viaţa nu s-a terminat,
din nou aştepţi ceva
ca un ecou abstract
nespus, frumos, neîntinat,
ştrengar, imaginar şi numai bun
de-mpachetat cadou şi dat
unui tablou bizar,
ecou de-argint - erou visat

[...] Citeşte tot

poezie de Dănuţ Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cartea vieţii făr' coperţi

Iubirea trece prin stomac
Pe-aripi de fluturi săltăreţi
Scăldaţi în florile de mac
Din cartea vieţii făr' coperţi.

Până ajungi să guşti din ea,
O prăjitură te îmbie
Sau poate ceaşca de cafea
Cu zaţ ascuns în poezie.

Unii iubesc, oricum iubesc,
Ca două flori îngemănate,
Ştiind că gestul omenesc
Se spală veşnic de păcate.

Privind în largul lumii mari,
Vezi ce cadouri se oferă,
Bacşiş, maşini si lăutari,
Iubirea lor e efemeră.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în muzică un fenomen care nu se întâmplă în domeniul celorlalte senzaţii materiale ale simţurilor. Fenomenul de octavă. Octava, adică dublul frecvenţelor infraroşului sau ultravioletului nu mai cad în sector perceptibil omenesc. Cad în afară. Fenomenul de octavă este un fenomen referenţial cosmic. Peste octavă nu există nimic. Or, există în muzică ceva care atinge omul unde nu-l poate atinge nici cel mai profund gând. Şi totuşi este real... Este foarte greu de pus în compatibilitate cu filosofia care, de la Brentano încoace a spus că orice conştiinţă e conştiinţă de ceva. Uite, există o conştiinţă? conştiinţa yoga? o conştiinţă activă, nu pasivă, fără să fie conştiinţă de ceva. Un gol în care poate intra tot.

Sergiu Celibidache în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitatea vieţii sufleteşti, cuvântul este un complex de înţelesuri şi de simţiri care nu există niciodată singuratice, ci sunt totdeauna legate cu înţelesurile şi simţirile din alte cuvinte şi alcătuiesc astfel între ele ţesătura cea trainică a personalităţii unui individ, ca şi a unui popor. Această ţesătură este mai întinsă sau mai restrânsă, mai îndesată sau mai pe deasupra, după cum este şi firea individului; dar totdeauna este împletită din mai multe iţe ale spiritului omenesc, şi din când în când se ivesc încrucişări de fire, care pot pune în mişcare ţesătura întreagă, şi cu un simplu cuvânt se deschide adâncimea adâncimilor sufleteşti. Vorbeşte ca să te cunosc! Vorbeşte ca să te văd!

Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu

Un marinar visează într-un parc,
O femeie prea frumoasă coboară din tramvai,
Un adolescent prea roz se tulbură,
O santinelă are mâinile prea albastre,
O fată are părul prea scurt.
Singurătatea mea prea singură cade în genunchi.

poezie clasică de Eric de Haulleville din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O plasă pentru prins razele lunii (ce a spus Omul Credincios)

Roua, ploaia şi lumina lunii
Mărturisesc despre mintea Tatălui Ceresc.
Roua, ploaia şi lumina lunii
Coboară binecuvântând neamul omenesc.

Haideţi, să facem în aşa fel încât toţi oamenii
Să calce pe-un pământ sfinţit de curcubeu,
Să aibă iarbă de-aşternut sferelor de rouă
Şi ogor mănos, cu spic bogat şi greu.

Da, să dăruim fiecărui om sărman
Grâu auriu şi maci roşii din vâlcele –
Loc liniştit de-odihnă seara
Vegheat de sus de-un cer de stele.

O plasă pentru prins razele lunii,
Un tăpşan întins până la soare, nesfârşit.
Un loc de muncă-n timpul zilei,
Un loc pentru visare când munca ia sfârşit.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce are de spus Freud despre rolul sexualităţii, al plăcerii infantile şi al conflictului ei cu "principiul realităţii", despre incest şi altele asemenea este în primul rând expresia cea mai adevărată a psihologiei sale personale. Este expresia modelată fericit a celor deja găsite subiectiv. Nu sunt un oponent al lui Freud, deşi miopia sa ca şi cea a discipolilor săi vor să mă eticheteze ca atare. Nici un psihiatru experimentat nu poate să nege că a avut cel puţin zeci de cazuri a căror psihologie corespunde în toate aspectele ei esenţiale cu cea a lui Freud. De aceea, Freud a ajutat la naşterea unui mare adevăr omenesc tocmai cu crezul său cel mai subiectiv. El însuşi este exemplul şcolar al psihologiei sale şi şi-a dedicat viaţa şi creaţia împlinirii acestei misiuni.

Carl Gustav Jung în Opere complete vol. 4, Freud si psihanaliza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!