omenesc, prea omenesc

De ce?

De ce să n-am şi eu, puţin noroc
În lumea asta plină de păcat
Şi parcă timpul stă pe loc,
De noapte legănat

De ce să n-am şi eu, în viaţă rost
Când inocenţii falnic risipesc,
Pierdut mă simt, minţit am fost
Şi totuşi, mai plătesc!

Sau ofilit salcâmi şi lilieci
Mi-e dor să simt al lor parfum
S-alerg nebun, să uit pe veci
De al iubirii fum

Să nu am bani, nici dorul omenesc,
Mi-aş face casă în sălbatic loc
În flori de mai să-mi odihnesc
Sfârşitul meu noroc

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Băiatu (21 martie 1987)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea lui Isus

In clipa-apocaliptica de-nfricosata-nviorare
Ma porti prin timp si spatiu spre unica salvare,
Ohh, ochiul meu cuprins-a in limita-omeneasca
Doar un crampei din ceea ce ai ales sa se-mplineasca.

Mai mica, tot mai mica ma fac cand Iti privesc
A Ta privire blanda spre noi, spre omenesc...
Contrastul ma izbeste si cad in prosternare
La poala crucii Tale, la sfintele-Ti picioare!

Si eu te-am rastignit, si cel de langa mine
Unii-nteleg asta mai tarziu si altii, mai devreme...
Dar Tu spre toti privit-ai pe cruce inaltat
Si ai soptit: " O Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!"

poezie de Andreea Giosanu (februarie 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea era soare sau prea ploua, prea erau copacii verzi sau prea exploda aerul între noi când stăteam unul lângă altul. Prea ne doream, prea nu puteam.

Zully Mustafa în Nopţi orientale 2
Adăugat de Dana Carastoian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitie

Prea frumos
Pentru a nu fi cucerit,
Prea tânăr
Pentru a nu fi stăpânit,
Prea bogat
Pentru a-şi aparţine;

Prea înţelept
Pentru a lupta,
Prea curajos
Pentru a nu fi rănit
Prea sceptic
Pentru a nu fi înfrânt;

Prea înfrânt
Pentru a nu fi liber,
Prea liber
Pentru a nu fi umilit,
Prea umilit
Pentru a muri.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneraţii

Venerează iubirea,
Ce sufletul hrăneşte,
Nu mai târziu,
Ci atunci când trăieşte
Şi zilele cu iubire şi pace
Să le trăieşti,
Fericirea să nu o risipeşti,
Să nu o risipeşti.

Venerează, orice dar
Viaţa ţi-a dat
Şi-n dăruiri caritabile
Fii bogat, fii bogat.

Venerează, miracolul naturii
Pastelată în mii de culori
Şi ocroteşte-o omule,
Pentru viitor, pentru viitor.

Venerează pământul,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (25 noiembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea cosmică

Lumea nu e doar o lume;
Cu făpturi rele şi bune
Sunt două lumi paralele
Cu legătură între ele
Separate-n două sume.

Adevăr fără tăgadă
Sufletele pot să-l vadă:
Siguranţa că trăiesc
Trup şi spirit omenesc;
Să le simtă şi să creadă.

Scris e în sacrele pagini,
În cosmosul fără margini
Bunătatea, ca ursită,
Răbdarea neţărmuită;
Sunt esenţe în imagini.

Viaţa e multisonoră,
Sare-n ochi multicoloră

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Aş vrea, de s-ar putea....

Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai şoapte in noapte
Acum eşti prea departe şi nu ai parte de cele ce le sperai

Voi înţelege cândva, atunci când voi putea
Că cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învăţate
Din baza mea de date te voi şterge şi nu aş vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorinţa ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate

Se prea poate, că intr-o noapte să mă strigi în şoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viaţă
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viaţă, ne vom întâlni poate în piaţă

Să fac la toate faţă nu am cum, că nu sunt paiaţă
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheaţă
Fetiţă minunată ce mi-ai dat cândva speranţă
M-ai învăţat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe faţă

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne apucăm să studiem oricare din legile universale şi eterne ale naturii, fie că este vorba de viaţa, de creşterea, de mişcarea plantelor, fie că este vorba despre activitatea creierului omenesc, mai întâi trebuie aruncate la gunoi toate noţiunile, dogmele şi prejudecăţile. Ascultaţi cu răbdare, în linişte şi cu respect, lecţiile pe care ni le dă Mama Natură, şi din care învăţăm alte lucruri care ne luminează ceea ce altădată părea un mister de nepătruns. Ea nu-şi dezvăluie misterele decât acelora care sunt capabili să fie cuminţi şi să asculte. Dacă acceptăm aceste adevăruri, atunci întregul Univers ne va accepta. Omul trebuie să înţeleagă că face parte dintr-un univers mereu în mişcare ca formă, dar neschimbat ca substanţă.

Luther Burbank în Cum se pot produce noi fructe şi flori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume împotrivă

Cu o lume împotrivă, ne mai zbatem, mai murim,
Ne mai pierdem în derivă, dar tot aprig ne iubim!
Facem tuturor în ciudă, vom sfida chiar Universul,
Nu poate-o lume zăludă, să-i schimbe iubirii mersul!

Întreg perfect, format din doi: el şi ea, ce se iubesc,
Acelaşi ce-l formăm şi noi – visul nostru omenesc,
Blând ţărm să-mi fie trupul tău, inima-ţi, fie-mi altar,
La tine-am să mă-ntorc mereu, eu şi gândul meu hoinar!

Tu eşti primăvara care, în iarna mea polară,
Îmi aduce numai soare,-n ochii-i de căprioară;
Să nu-mi mai alungi cocorii, lasă-mi pomii înfloriţi,
Hai să alungăm toţi norii şi să zburăm fericiţi!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

suflet

Definiţia sufletului. Sufletul este un substantiv cu multe sensuri, care se aplică atât într-un sens ce cuprinde deopotrivă omul, animalul şi planta, cât şi într-un sens care cuprinde doar omul şi îngerii cereşti. Definiţia primului sens este aceasta: sufletul este desăvârşirea unui corp natural, înzestrat cu organe şi având viaţă în potenţă. Definiţia sufletului în celălalt sens: sufletul este o substanţă necorporală, desăvârşire a corpului, care pune corpul în mişcare după o alegere întemeiată pe un principiu raţional, adică intelectual, în act şi în potenţă. Ceea ce este în potenţă este deosebirea specifică sufletului omenesc;ceea ce este în act este o deosebire sau o particularitate a sufletului îngeresc.

definiţie de Avicenna în Cartea Definiţiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!