minciuna are picioare scurte

Pescuit

"Sunt doi"
- zise nisipul
"Cară năvodul
Năvodul are două perechi de picioare
acelea sunt picioarele lor"
- şopteşte apa
"Ei aruncă năvodul"
- spun stelele
ca şi cum ar vorbi între ele.
Peştii nu spun nimic
Bărcile ca nişte câini inteligenţi
se poarte în linişte.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Îmi vine parcă să te strig
Şi să-mi răspunzi că mă iubeşti,
Chiar dacă iar mă păcăleşti,
Aş învia, cât e de frig.

Îmi vine parcă să suport
Minciuna ta, încă o dată,
Chiar dacă e resuscitată,
M-ar învia, cât sunt de mort.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canistra cu lacrimi

când o să ştii să plângi
cu ochii tăi când o să ştii
să plângi
cu toată inima ta sculptată în sare
atunci o să îngheţ
în picioare
o să mă las la sărare
în canistra cu lacrimi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calator

Întorc capul şi privesc în urmă
O jalnică parere de regret
Şi zborul spre minciună.
Cu ochii închişi voiam să merg pe drumul drept,
Mi-am îngenuncheat dorinţa şi vrerea mea nebună,
Privesc acum în faţă coclauri şi aştept
Chiar de ocolesc mai mult, acesta-i drum mai drept
Şi pot zîmbi acum, fară vre-un regret.

poezie de Stelian Gabor
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncuri

În roua dimineţii mă trezesc,
cu frică eu privesc, când pe fereastră urmăresc.
Ai plecat de ceva timp, ca un anotimp.
Te-ai schimbat asa de tare ca o floare căzătoare.
Te strig cu voce tare, dau din mâini şi din picioare într-o mare disperare;
Iar tu, te întorci şi mă priveşti şi un zâmbet îmi dăruieşti.

poezie de Rareş-Mircea Jiga (martie 2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creuzet

lumea pare cu un numar mai mică
decât trollerul unde îţi reaşezi priorităţile
poţi omite sincerităţi dimineţi blurate
cafele scurte
dar visul de-a egreta stupii de pe deal mâinile bunicii
nu le poţi aşeza decât până la refuz
într-un alandala din care ies doar cei ce
ca nişte pietre se rotunjesc porţionând singurătăţi

cuvintele se rotesc peste creuzetul lumii
într-un limbaj infernal despre tactica
de a fi oglindă sau ochi opac
în păduri cu drujbe pornite
precum malaxorul de amestecat vii cu mai vii
însetaţi cu prea însetaţi
culmi creste cinteze copaci carnivori
cai cilibii
case coarne cuvântări cireşe
catetere conabii

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutătorul de perle

Din rouă, smulgeam stelele,
una câte una;
mă iubeşte, nu mă iubeşte...
şi se făcuse frig!
Atunci am ales umbra
şi am aruncat licuricii
unei singure seri!
Aşa mi-a căzut la picioare,
osia carului mare
care mă poartă avid,
după fiecare întrebare...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Întotdeauna,
iubirea fără trădare
şi fără minciună,
aduce alinare
când suntem împreună.

Iubirea fără suferinţă,
fără dezamăgiri,
sădeşte în noi credinţă,
că dobândim împliniri.

Iubirea adevărată
înseamnă fericire.
Când este nepătată
are dăinuire.

Când trupul nu cuvântă,
de suflet se desparte,
Iubirea este sfântă
şi dincolo de moarte.

poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catre tine...

Ramurile-mi plec, ca un păr uscat de vise
Udă-mă tu, copile

Visele-mi înalţ, legată la picioare
Arată-mi pe cer norişorul tău norocos
De zăpadă

N-am nimic în schimb
Anii grei se târăsc
Să-mi sape mormântul
Să-mi iei cu tine
Zâmbetul de pe buze
Când 'oi muri…

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

în fiecare noapte
căutam bezmetic insomnia
pierdusem numărul anilor
trecuţi, petrecuţi
uneori ridicam privirea către cer
pe scena vieţii un spectacol ratat
manechine prost machiate, măşti desfigurate
de ură, de minciună
noaptea ascultam întunericul
cum plângea în tăcere
pic-pic-pic
apoi nimic
speriat am strigat la cer
atunci a ţipat cocorul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!