mama lui stefan cel mare

Mama

Mama

zâmbeşte cu tine,
plânge cu tine,
te ia de mână,
îţi şterge lacrimile,
chiar şi când nu e lângă tine...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan .C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mai trece pe drum

Al lui Fleţu,
Ai lui Fleaşcă,
A lui Gârlă,
A lui Tiugă,
Al lui Băşină,
Ionete-al lui Făsui,
Al lui Deşca,
Roncioaica,
Coadă a lui Ceapă,
Sandu lui Ciurel,
Tăgărâlă,
Ai lui Mitrofan,
Ai lui Modârlan,
Al băiatului Măriei lui Didu,
Traşcă,
Ai lui Corniţă,
Brânzanii,
Roască,
Ai lui Ghirea,
Ai lui Birău,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Anomalie normală"

Că e nebun, nu dau crezare,
Acelor zvonuri, dar constat,
Că tipul e puţin sonat,
Zicând că mă-sa-i fată mare
Şi totuşi, semne de-ntrebare
Se nasc în mod inopinat
Că-n logică n-a derapat,
Nu sunt şi alte probe clare
E totuşi o justificare,
Aşa cum el a explicat,
Dar lumea nu-i dă ascultare
-E-un obicei cam perimat-:
Şi-o mamă este fată mare,
Când e copilul înfiat!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fresca pe suflet

îmi alunecă nu ştiu ce sub umbră ca o vietate pe jumătate dispărută
mama crede că e semnul meu din naştere
parcă ar fi inima lui tata

jucăria mea preferată era o cutie din prefabricate
plină cu miresme de fragi
într-o zi am fost atât de fericită încât am închis acolo
fericirea toată
în altă zi am pierdut-o

de fiecare dată când mama nu-l iubeşte pe tata
mi se face foame înghit lacrimi
silabisesc luna cu ochii
murdar

intenţionat îmi julesc genunchii de cer
între timp părinţii îşi pregătesc moartea

poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea-i Lege

Mai cu râvnă, mai cu frică,
Soacra face-o convocare,
Fetei şi lui ginerică,
Să le dea o veste mare...

Zice soacra, cam spăşită,
Că s-a anunţat o Lege,
Ce din faşă e sortită,
Noi relaţii să închege,

Şi cu râvnă să vegheze,
Ginerică, cu temei,
Sexual să-ndestuleze,
Soaţa şi pe mama ei...

Soaţa, la auzul ştirii,
Străbătută de-un alai,
De complexe ale firii,
Zice-ntruna: vai, vai, vai...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-fiinţa cea mai scumpă

Mama a plâns, a suferit şi a îndurat
pentru ca noi să ne bucurăm de viaţă.
Simţirile noastre, demnitatea, speranţa şi lumina
sunt legate strâns de femeia numită mamă.
Toate acestea îşi au locul
în sufletul şi inima ei plină de iubire.
Chiar dacă părul i-a albit,
chiar dacă pe faţă i-a apărut un rid,
sau dacă câteodată obrajii
îi sunt brăzdaţi de o lacrimă,
mama rămâne veşnic tânără
şi frumoasă în ochii noştri.
Mama este îngerul nostru păzitor.
Ne iubeşte aşa cum suntem.
Mama este cea care ne dăruieşte iubire,
linişte, soare şi iertare,
ori de câte ori greşim.
Este tânără mereu şi frumoasă.
Este raza noastră de soare.
Ochii ei împrăştie căldura şi lumina

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (28 septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec nătâng

Mamă.
Vreau să fiu argint.

Copile, o să-ţi fie prea frig.

Mamă.
Vreau să fiu apă.

Copile, o să-ţi fie prea frig.

Mamă.
Brodează-mă pe perna ta.

Aşa da!
Chiar acum!

poezie de Federico Garcia Lorca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul meu

Pe vârful unui munte – un obelisc;
pe capul lui – un con de brad; în fruntea
acestuia – un ac; şi-n vârful lui
tărâmul meu, Împărăţia clipei.
Nu-i nicio graniţă pe-acest pământ
(ocean sau mare, lanţ de munţi sau fluviu)
de netrecut: sortită-i suprafaţa
să fie cucerită. Însă, eu,
cu vaste crăpături de timp îmi apăr
scânteietoarea mea singurătate.
Căci nu mă-nvecinez decât cu partea
de mine însumi care urcă-ntr-una
târâş, şi – detronat numai de mine,
uzurpator şi uzurpat deodată –
sunt nefiind. Iar voluptatea rară
de-a şti că ard, această voluptate
hrăneşte-un foc ce se consumă-n sine.
Adesea, ceea ce vi se pare fulger
- un oaspete aparent – coboară brusc
din cer, se scurge-n jos, către câmpie,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul Isus

S-a născut în Betleem
Pruncul Sfânt Emanuel,
Cel mai mare Împărat
Să ne scape de păcat.

Într-o iesle a fost pus
Pruncul cel venit de sus.
Şi eu vin la ieslea Sa
Să-i dau inimioara mea!

poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am închis citatul

De câte ori închid citatul,
Simt în mine
Nu ştiu ce secretă jubilaţie
De poliţist:
L-am închis şi pe-ăsta,
Mama lui de porc!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!