mama lui stefan cel mare

De ce?

Mamă, de ce m-ai născut om
şi m-ai lăsat să rătăcesc
în tărâmul de ceaţă al iluziilor?
De ce m-ai adus în lume, mamă
şi m-ai transformat din energie în carne şi sânge
şi m-ai făcut să gândesc?

Mi-ai dat ochi ca să nu pot vedea,
urechi ca să nu aud,
simţuri pentru a nu simţi
şi gură ca să mă pierd în cuvinte.
Aici nimic din ceea ce există
nu este ceea ce pare a fi!

Şi te urăsc, mamă
că m-ai chemat din neant
ca să mă întrupezi în locul
unde fericirea nu înseamnă cunoaştere
şi cunoaşterea nu înseamnă mântuire.

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stii la ce ma duce gandul, la un dialog intre Muza(mama) si bardul(omul), la poetul care intotdeauna isi plange existenta, [...] | Citeşte tot comentariul

Of

cel mai mare crap
din galaxia noastră înoată
într-o mare de stele
şi tace
în timp ce vorbeşte peşteşte
cu un quasar (?!):
ţigan lingurar
şi plin de păduchi
şi prea plin
de sinele său –
of
ce mai sine!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă pentru mama

Mama,
cea mai sacră fiinţă, a lumii epopee,
harul divinităţii în suflet de femeie,
chipul ca o icoană cu aura senină
pictat în tonuri calde cu-a binelui lumină.
Mama,
eşti strigătul naturii, ecou al nemuririi,
cuvântul ce deschide ferestrele iubirii,
se cuibăreşte-n zâmbet, în lacrimi şi oftare
şi-n gânduri nerostite în clipe de-ncercare.
Mama,
candela din suflet, lăcaş de rugăciune
nădejdea vieţii mele şi-a Tatălui minune,
eternă primăvara, natura-n sărbătoare
scăldată-n mir de nard, tămăduitoare.
Mama,
de ziua ta... cunună a creaţiei divine
ce prinde-n ea iubire, iertare.... şi suspine,
o dragostea supremă ce curge în şuvoi,
din slava sfintei pronii primeşte-o înapoi.

poezie de Doina Cărpinişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flotila de baleniere

În urale, balenierele-au părăsit portul
Când vântul dinspre ţărm bătea spre mare –
Şi lumea se-ngrămădea pe cheu şi saluta
Flotila care se avânta într-o aventură uimitoare.

Pentru că erau acolo PORUMBIŢA şi GÂND BUN
(O, vântul dinspre ţărm bătea spre mare!)
Şi POLLY DIN SLEIGHTS cu velele ei noi;
Eu doar spre MARY JANE priveam în acea zi de sărbătoare!
O, căpitanul Thwaites de pe MARY JANE,
Când vântul dinspre ţărm bătea spre mare,
A ieşit de-atâtea ori cu nava lui în larg,
Era omul care onora orice provocare.

Erau acolo Jack din Grosmont şi Tom din Staith,
(O, vântul dinspre ţărm cum mai bătea spre mare!)
Jim din Hayburn, Wyke cel Arătos – şi mai era
Robin Hood Will, flăcăul meu făr-asemănare.

Willy-al meu m-a sărutat în faţa tuturor

[...] Citeşte tot

poezie de Arthur J. Munby, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie maternă

Printr-o banală întâmplare,
Adela, rumena fetiţă,
Tot se-ntreba la grădiniţă,
Cum este când eşti fată mare?
Ea admirase cu candoare,
Pe câte-o tanti cu fustiţă,
Cu pedichiură şi codiţă,
Şi tocuri cui ispititoare
Dorind urgentă rezolvare,
Îi puse mamei o-ntrebare
Iar buna mamă, cu răbdare,
Fetiţei sale îi explică:
Iubita mea, tu, fată mare,
Eşti doar acuma, când eşti mică!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată legea creştinească

Toată legea creştinească
Astăzi să se veselească
Că stea mare s-a ivit
Sus la sfântul răsărit
Şi străluce cu tărie
Vestind mare bucurie,
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său
Să se nască-n Viflaem
Precum prorociri avem
Şi să facă o mântuire
De la veşnica perire
Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu celălalţi cu toţii,
Următori ai lumii, nepoţii
Legea sfânt-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus şi miazănoapte
Era întuneric foarte

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Folclorul nostru este piatra din vârful unghiului al culturii româneşti, păcat că tinerii noştri preferă manelele.Cred că în programa şcolară [...] | Citeşte tot comentariul

La moartea lui Pelé, cel mai mare fotbalist din toate timpurile (In memoriam)

A fost, în fotbal, leadership,
Supranumit în fel şi chip:
Comoară, Perlă Neagră, Rege;
În fotbal, Pele fost-a lege.

A fost un rege fără ţară,
Iubit la scară planetară.
Să-ţi fie, Pele, drumul lin
Spre Dumnezeu şi Rai, amin!

poezie de George Budoi din Sportul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (29 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statul ( grook )

Natura, tatăl şi mama noastră,
ne-a dat bunurile planetei în proprietate,
iar statul, fratele nostru mai mare,
ni le taxează la sânge pe toate.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile mele...

În ziua în care am învăţat să respir
ochii mei inocenţi
au văzut pentru prima oară lumina
în frunzele viilor am fost înfăşat
strugurii se transformaseră în sânge
imediat mama mi-a schimbat veşmintele
învelindu-mă în straie albe
m-am trezit într-un clinchet
de clopoţei şi-n ciripitul
unor mici vietăţi
în nuanţe pastelate
pe un fond verde intens
ochii mei deveniseră verzi
apoi am descoperit dogoarea soarelui
atâta căldură
atâta lumină
mama mă dezbrăcase lăsându-mă gol
să ma scald în razele lui
de atunci totul se repetă
cadru după cadru

[...] Citeşte tot

poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la naşterea lui M. Eminescu)

Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălţat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.

Să-l învăţăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu ştie să mintă.

El a fost scris cu sânge şi sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste şi amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.

poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!