cei 7 ani de acasa

Russian Sonia

Eu, născută în Weimar
Dintr-o mamă franţuzoaică
Şi un tată german, un foarte învăţat profesor,
Orfană de la paisprezece ani,
Am devenit dansatoare, cunoscută ca rusoaica Sonia
Pe toate bulevardele Parisului,
Amanta în tinereţe a diversi duci şi conţi,
Iar mai târziu a artiştilor săraci şi a poeţilor.
La patruzeci de ani, passé, venind spre New York
Am întâlnit pe navă pe bătrânul Patrick Hummer,
Robust, cu faţa roşie, deşi trecuse de şaizeci de ani,
Care se întorcea din Germania, de la Hamburg,
Unde vânduse un caric de vite.
El m-a adus la Spoon River şi am trăit aici amândoi
Douăzeci de ani – toţi credeau ca suntem căsătoriţi.
Stejarul de lângă mine este locul favorit de hârjoană
Al gaiţelor albastre care se ceartă, se ceartă toată ziua.
Şi de ce nu? Mâna de praf care sunt acum râde
Gândindu-se la chestia plină de umor care este viaţa.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se-arată viitorul

Niciodată viitorul nu se arăta aşa,
Dar prezentul cel continuu nu vrea a se îndrepta.
Din trecut trecut-au multe, cu aceleaşi flori de soc,
Nu conducem bine viaţa fiindcă... nu avem noroc.

Horoscopul ori ghiocul, chiar şi zaţul de cafea
Ne umplut-au bine mintea că vom găsi altceva ;
N-am făcut noi umblătură să sădim un pom mai bun,
Avem în loc de dulceaţă acritură de magiun.

Ne-am uitat în stânga-n dreapta la cei care-s mai cu-minţi
Că-şi trăiesc prea bine viaţa ; înciudaţj strângeam din dinţi ;
Au serviciu ca acasă, iar acasă e ca-n rai.
Dacă vrei şi tu asemeni, fugi la ei, de ce mai stai?

Şi-au fugit, şi-au mers în tihnă, până ne-am mai subţiat...
Doar la număr, că stătuta cea de lene n-a migrat
Şi ne-ndeamnă (că, deh, foamea) s-aşteptăm "momentul meu"
Şi el uneori se-atată, dar fără vreun dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (27 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba verde de acasă

La fel şi-n cer, dar totuşi diferit,
Ba poate chiar conform cu altă viaţă ‒
Înzdrăveniţi ne-om lua la fugărit,
Dar prin grădini nu va mai fi verdeaţă.

Şi ce păcat, căci am călca uşor,
Imponderabili, spirite plutinde,
Dar pământeasca iarbă de ogor
La Dumnezeu pe pajişti nu se-ntinde...

Acolo e lucernă de neon
Şi-s supraveghetori discreţi, angelici,
La megafoane, muzici de bon-ton
Şi diavoli feminini, cu ochi eterici.

Şi cât e raiul rai de lung şi lat,
N-o să găsim un fir de iarbă grasă,
Şi ne-om şopti, cu glas îmbălsămat,
Că tot mai bine ne era acasă.

poezie de Dragoş Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal de bibliotecă

Toate cărţile sunt acasă

eroii stau cuminţi în raft

şi singurătatea mai apasă

şi câteodată firele de praf

Eroii stau cuminţi în raft

toate aventurile-s la colţ

învelite iată în cearceaf

stele mă izbesc de bolţi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (octombrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire şi credinţă

Degeaba, în genunchi te rogi, într-o biserică creştină,
Dacă acasă când ajungi, prin fapte, inima-i haină.
Degeaba-mparţi la cei săraci, cadou, în zi de sărbătoare,
Dacă, în rest, îţi pare rău să dăruieşti măcar o floare...

De furi, urăşti sau umileşti pe cel sărman fără de casă,
Vei arăta în caracter, partea umbrită şi hidoasă.

Şi dacă ponegreşti în gând, vecin, prieten sau un frate,
Să nu te miri, când Domnul Sfânt, va face într-o zi dreptate.
De poţi să faci un bine, fă-l, să nu aştepţi recunoştinţă,
Aceasta înseamnă să fii om, să ai iubire şi credinţă.

poezie de Doina Bonescu din Scrisori pe frunze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acasă, oamenii tăcuţi
au simplitatea înscrisă în gesturi mărunte,
palmele lor bătătorite vorbesc despre grijile peste care s-au culcat stelele aburinde,
mersul lor aşezat pregăteşte creanga de brad
pentru lumea de apoi,
colindele frâng cerul din care se prelinge dorul de cei care s-au dus,
încă un an îşi pune pecetea peste frunţile lor
încreţite de curgerea timpului, înfiorător de năvalnic,
casele par mai mici, cu ochii mijiţi către soarele palid,
iar fulgii firavi cern linişte pentru încă puţin...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Mă ninge cu ani şi m-aprind
ca un felinar ruginit.
Mai vine din când în când
din zări,
nemărginit
lucefărul de dimineaţă,
iar clipele lui,
albe,
îmi curg pe faţă.
Mă ninge cu ani
în dorul verii,
lăsându-mi trupul durerii.
Mi-e dor de trecut
de timpul pierdut,
şi tac...
întins la poarta TA.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare târzie

Stau acasă doamnă
Şi privesc cum bate
Ploaia mea de tomnă
Lucrurile toate

Ca o nălucire
Coborând din vis
Peste-ntreaga fire
Pusă pe-un abis

Oameni cu umbrele
Searbăd sacrificiu
Uzi până la piele
Se duc la serviciu;

Nu merg nicăieri
Stau ca-ntr-o cutie
Cheltuind averi
De melancolie

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necredinţă...

De unde atâtea stele-n frunte!?
Astăzi, nu mai există aşa ceva!
Nu mai există om care să vrea
Să mute muntele din loc, altundeva...
Şi nici nu cred că se mai poate!

Astăzi, e totul trist şi-ntunecat –
La fel ca sufletul din fiecare,
Iar dacă ţi se pare că mă-nşel...
Demonstrează-mi că eşti mai tare:
Nu băga-n seamă al meu păcat!

Poţi oare tu să-mi demonstrezi
Că m-a orbit pe deplin necredinţa,
Tocmai în cei ce-ar trebui să cred
Şi că singur îmi scriu sentinţa,
Când spun că: "toţi suntem perfizi"?!

Poţi oare tu să crezi fără să vezi –
Că natura umană nu este duşmană,

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (10 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani lumină

Într-o zi de primăvară
Mi-ai zâmbit şi mi-ai şoptit
Frumoas, pasăre rară
Spune-mi cum de te-am găsit

Şi de-atunci eu cânt mereu
Zorii zilei prind în liră
Fac din ploaie curcubeu
Fericire-n ani lumină

Vreau în braţe să cuprind
Şi de pot să iau cu mine
Colţul ierbii răsărit,
Cer albastru şi iubire.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!