Serioase/triste despre a ïżœti pe de rost, pagina 35
Ne transformăm, și idolii ne mor...
Istoria ne cântă imnuri negre,
Le-am învățat... și parcă nu mai dor.
Din lutul caracterelor integre,
Ne transformăm, și idolii ne mor.
Cărări necunoscute luăm în turmă
Și pași-i risipim fără de rost.
Privirea nu mai caută în urmă
La amintirea celor care-am fost.
Unde ne sunt Brâncușii și Cioranii,
Un Eliade, Coandă, sau Enescu?
I-acoperă cu nepăsare ani
În nemișcate firi de Grigorescu.
Din dorul nesecat de Eminescu,
Stăpânul frumuseții din cuvânt,
Mai inventăm forțat un Cărtărescu,
Să ținem adevărul, jurământ.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre țări
- poezii despre învățătură
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre respect
- poezii despre promisiuni
- poezii despre negru
Parfum de îngeri
La malul unui gând corăbii-au ancorat,
Cu vise, amintiri, regretul ne-ntâmplării,
Suspin de mac suav, în taină m-a chemat,
Cu șoapte de petale, în portu-nchipuirii.
Sunt un Pescar de vise, țes stele de iubire,
Cu fire aurite-mpletite-n trei nuanțe,
Credință, prietenie, magii de bucurie,
Îngemănând buchete din raiul cu speranțe.
Frâng umbre și neliniști, opreliști blestemate,
Tai sforile sortite să țină-n noduri vise,
Iubesc fără tăgadă și dincolo de moarte,
Înving canoane-absurde și legi de nimeni scrise.
Când înrobiți de dor, confuzii și destin,
Îndoliați de toamne, în ploi de amăgire,
Înfrânți de câte-o vină, de-o aripă te țin,
Risipă fac de lacrimi, iubindu-te-n neștire!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (2 aprilie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre înfrângere
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre victorie
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mâna ce mă alintă
Trăiesc într-un loc unde nici eu nu mă cunosc,
unde m-ar putea prinde un rost
pe care îl urmăresc
dinainte ca mama să mă împingă
spre plânsul sau râsul lumescului meu,
niciodată câștigat, avanpost.
De acolo fantastice animale vin
să deșarte spaimele și foamea,
dincolo, tata mă cheamă să subjug visele
ca să încapă în puținul leagăn de fericire
pe care un zeu nevăzut și nicicând cunoscut
mă tot amăgește că îl am și în care atârn,
dar mereu
legăturile și mâna ce mă alintă mă scapă.
De acolo a început joaca
ce tot strecura prin râs izvorul
și așeza sâmburele nimicului la palagă
pentru a fi dus unde odihnește zborul,
la un popas neașteptat, niciunde;
[...] Citește tot
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre râs, poezii despre odihnă, poezii despre început, poezii despre zoologie, poezii despre zbor, poezii despre tată sau poezii despre spaimă
În prag
Deschide ferecata poartă,
Kicsikém,
Sunt acolo-ngrămădite
Tristeți de mult uitate,
Vechituri și gânduri părăsite,
Toane reci pe lângă soartă.
Rând pe rând am aruncat acolo,
Ca într-un pod de casă,
Atâtea lucruri care-au fost,
Desperechiate, prăfuite de uitare,
Zestre și povară fără rost.
În jilțul fericirilor trecute,
Cu câlții scoși afară,
Doarme somnoros "odinioară"
(L-o cuprinde cândva cartea
Amintirii prefăcute.)
Treze stau prin colțuri drame doar schelete,
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre umor, poezii despre poduri, poezii despre nebunie sau poezii despre moarte
Telefon
Odaia ta-pustie de barbat-
Cu husele penumbrei de vacanta,
Si usa,-n care n-are rost sa bat,
Si patul-m-au uitat cu siguranta.
Mi-a mai ramas un singur sclav,fidel
intr-un regat ucis de intrigi sumbre:
La glasul tau,fac-din exil-apel
Sa ma evoce,muzical,din umbre,
Dar cifrul de semnale suna-n gol:
A timp oprit si gri ce ne desparte...
Complice cu-al absentei protocol,
Mai pica de pe-un raft,murind,o carte.
Ironic,telefonul-ferm,lucid,
Desi tradat-doar el mai intelege
Ca,imbrancindu-mi episodu-n vid,
in alt culcus,incoronezi alt rege.
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre telefon, poezii despre semnale, poezii despre sclavie, poezii despre ritm, poezii despre muzică sau poezii despre fumat
A fost...
Scumpi copii, după vacanță,
Vă mai amintiți de Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță,
Cum l-am scris și l-ați citit?
Câte unul, câți ați fost,
L-învăța și pe de rost.
Răsfățat și mult iubit
Zdreanță-al nostru a murit.
Rămăsese din frumosul
Prieten bun, pielea și osul.
Își pierduse și mirosul
Și vederea, șchiopătând
Și căzând din când în când.
Mă striga din glod și apă
Să-l mai scot din câte-o groapă,
Aducându-și poate-aminte
De un drum de mai nainte
O luă strâmb printre strujani
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre suflet, poezii despre răsfăț, poezii despre prietenie, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre frumusețe sau poezii despre apă
Final
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Chiar dacă-n suflet port doar ninsoare
Și-n inimă sloiuri de vânătă gheață
Dar merge-nainte banala mea viață.
Știu: profețesc doar iluzii și vise
De-oricine dorite de nimeni atinse.
Iubirea e țelul spre care țintim
Dar cel mai adesea în ură sfârșim.
Cad stele din ceruri, comete se sting,
Tristeți și depresii într-una mă ning.
Urzit-am iluzii, fără vreun rost
Începuse bine s-a sfârșit prost.
Când unul iubește și altul mimează
Iubirea... în suflet nimic nu vibrează.
Și asta se simte din vorbe, din fapte
Și false sunt, astăzi, suavele-ți șoapte.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre prostie sau poezii despre prezent
Binele vine la tine
Când pe stradă întâlnești, un om tare supărat,
e de-ajuns să îi zâmbești. De necazuri l-ai scăpat.
Dacă știi că cineva locuiește singur,
e bună vizita ta. De asta fii sigur.
Dacă vântul bate fără rost și copaci îndoaie,
tu oferă adăpost, omului aflat în ploaie.
Unui om care nu vede, este bine să-i citești,
că atunci va înțelege, cât de mult tu îl iubești.
Pe cel rătăcit pe stradă, către casă să-l îndrepți
Nu-l lăsa în drum să cadă. Răsplată să nu aștepți.
Când un bătrân nu mai poate să se ridice de jos,
stai un pic și te socoate, cum poți să-i fii de folos.
Chiar dacă-s lucruri mărunte, au însemnătate mare,
dau iubire cât un munte și oferă alinare.
Important este să crezi că ceea ce faci e bine.
Într-un târziu ai să vezi; Binele vine la tine.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre supărare, poezii despre răsplată, poezii despre ploaie, poezii despre munți, poezii despre lectură sau poezii despre copaci
De poți fi!
Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!
Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!
Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!
Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi că orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre laudă
Nu mai spune că munca-i în zadar
Nu mai spune că rănile și munca-s în zadar
Că dușmanul nu doarme, că lupta n-are rost,
Că răul e puternic, nu-i rezistă niciun adversar,
Că lucrurile vor rămâne pururi cum au fost.
Dacă speranța-i iluzie, frica-ar putea fi o minciună;
S-ar putea ca, fără să-i vezi, prin văile cu flori și fân
Prietenii tăi s-alerge și-astăzi după fluturi împreună,
În timp ce tu dorești doar să le fii vâlcelelor stăpân.
Când valurile-obosite se izbesc de țărmul tare
Și parcă se sparg în van, cerșind smerite un răgaz,
Undeva-n spatele lor prin râuri și zăpoare
Vine tăcut, crescând clipă de clipă, marele talaz.
Și nu doar pe fereastra dinspre est, în sublim decor
Când se-arată zorii, în glorie lumina crește
În față se-înalță soarele încetișor, încetișor,
Dar, iată, spre apus pământul strălucește!
poezie de Arthur Hugh Clough, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre tăcere, poezii despre smerenie, poezii despre râuri sau poezii despre prieteni și dușmani