trezirea constiintei

Pauză!

Pauză!
E ora trei şi-un pic,
la microfon se anunţă trezirea
eu dorm fară leac,
un somn de aprofundare.
Din nou un şuierat
trenul la poartă pe strada mea
borborosesc în somn, vagoanele,
bâzâitul pe scară începe a urca.
Casc ochiul drept
îl aud... nu-l văd
aşez calota glaciara în urechi
... e vis,
un vis uitat.
Pauza!

E ora zece făr'un pic
cîini latra la uşa mea
camera miroase îngrozitor,
eu hibernez în dormitor

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie (11 septembrie 2010)
Adăugat de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel încercat vede Trezirea

1. Este hotărât din vreme
ceea ce trebuie să vină,
m-am rugat pentru lumină
să mi-o dăruieşti prin semne.

2. M-am rugat pentru Trezire,
fie-mi ruga ploaie deasă,
mai dă-mi Doamne, mai dă-mi zile
şi mă cheamă apoi acasă.

3. Şi prin crucea de cuvinte
să trec dincolo de fire
şi să-Ţi mulţumesc, Părinte
că mă-ncerci pentru Trezire.

4. Este hotărât din vreme,
Slova dulce din Scriptură
să mă ardă, să mă cheme,
rob la patimi, Tu mă fură.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roagă-te pentru trezirea
ăstei ţări - Gavriil Stiharul,
Prea departe-i mântuirea
Prea amar ne e amarul!

Ritual

mă închin la Soare în linişte mă rog
pentru sănătatea tuturor fiinţelor
lacrimi purifică înecăciosul smog
credinţa este calea biruinţelor.

a sunat trezirea din corn de inorog
trec şi azi de puntea suferinţelor
mă închin la Soare în linişte mă rog
pentru sănătatea tuturor fiinţelor.

adesea mă târăsc precum un olog
numai să ajung în sfera speranţelor
sap în mine precum un geolog
după învăţături din aria căinţelor.

mă închin la Soare în linişte mă rog
pentru sănătatea tuturor fiinţelor.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede înecate în otrava prezentului

Rana conştiinţei s-a îmbrăcat
În mantie sângerie.

Apa liniştii nu-i suficientă
Pentru a săpa fântâna vieţii.

Pomii au braţele ciuntite
De amprentele noastre.

Pâinea se dumică în gura cerului
Cu duhul cuvintelor.

Birjarul, care mâna caii Domnului,
Înjură haosul din Piaţa Sfântului Duh.

Lacrimile copiilor limpezesc
Lebedele înecate în otrava prezentului.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În producţia socială a vieţii lor, oamenii intră în relaţii determinate, necesare, independente de voinţa lor - relaţii de producţie -, care corespund unei trepte de dezvoltare determinate a forţelor lor de producţie materiale. Totalitatea acestor relaţii de producţie constituie structura economică a societăţii, baza reală pe care se înalţă o suprastructură juridică şi politică şi căreia îi corespund forme determinate ale conştiinţei sociale.

Karl Marx în Contribuţii la critica economiei politice (ianuarie 1859)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire roua dimineţii

frunză verde, consoartă de lalea
picuri rouă pură în palmele căuş
nu-mi lăsa tristeţea să fie o belea
vreau să fiu un cântec pe la zilei arcuş.

vreau să fiu un vers în refrenul vieţii
să fiu o bucurie o mângâiere rară
pentru traitorii din negura ceţii
care aşteaptă soarele în ei să răsară.

inima duioasă mult mai pătimeşti
iubind lumea asta vitregă, nebună
tot ce vrei în viaţă este să iubeşti
să creşti mirajul ei până sus la lună.

când vine dimineaţa şi zori îmi bat în pleoape
ce dulce e trezirea cu dragostea aproape.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţi-vă că aruncaţi cu o piatră într-un lac liniştit. Când valurile se liniştesc, aruncaţi cu o nouă piatră. Exact acelaşi lucru se produce atunci când pătrundem în câmpul tăcerii pure şi introducem în el intenţia noastră. În această tăcere, chiar şi cea mai slabă intenţie va produce valuri în lacul liniştit al conştiinţei universale, care leagă între ele toate formele creaţiei.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ar fi oare mai bine dacă ea va lua cu sine pentru totdeauna jignirea? Jignire?!? Dar asta a fost o purificare; a fost expresia cea mai pătrunzătoare şi mai dureroasă a conştiinţei. Mâine însă i-aş fi pângărit sufletul cu fiinţa mea şi i-aş fi epuizat inima. Dar acum jignirea nu va muri în ea niciodată şi, oricât de mizerabilă ar fi mocirla care o aşteaptă, jignirea o va înălţa şi o va purifica... prin ură... hm... poate şi prin iertare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garfield: O, Frumoasa din Pădurea Adormită, trezirea. Gata, nu mă mai visa, pentru că acum sunt aici. Acum doar trezeşte-te. Ai de lucru. Nu eşti doar stăpână mea, eşti şi îngijitoarea mea. Acum fii...
Jon Arbuckle: Nu acum, Garfield. (Îl ia în braţe pe Garfield.)
Garfield (se îneacă): Ia–au-au-în regulă. Fără dulcegării. Uşurel. (Scapă.) Încerci să mă strângi în braţe, ha? Încerci să te sustragi de la atribuţiile tale? Ei bine, nu se va întâmpla asta! Nu merge cu mine. Vezi tu, eu fac tot ce trebuie să fac. O ghiluea rapidă! (Sare de pe TV şi îl loveşte pe Jon în stomac.) Neaţa!
Jon Atbuckle: Garfield!

replici din filmul artistic Garfield
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânditorii care contestă ca absurdă existenţa unui inconştient se situează pe această poziţie întrucât nu s-au ocupat niciodată de fenomenele psihice corespunzătoare; ei sunt prizonierii opticii comune după care orice fenomen psihic intens este cu necesitate conştient; ca atare, lor le rămâne să înveţe ceea ce scriitorul ştie foarte bine şi anume că există procese psihice care, deşi sunt intense şi au efecte puternice, se menţin totuşi în afara conştiinţei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!