a se min�i pe sine �nsu�i

Forever MJJ...

La steaua care-a răsărit...
O stea ce va da nume
Visării ca un mare mit,
E unică în lume...
Metamorfoză-n chip de om
Iar sufletu-i serafic
Caracteristică de-atom
Har dobândit empatic,
Amploare-n dans fără egal
Estetică în versuri
La cânt e soi original
Jonglând prin universuri...
Justiţiar în love and peace
A fost şi va mai ţine,
Că lupta pentru paradis
Keep calm o vom susţine,
Să ştii că stăm cu toţi-n rând
Oricând acelaşi sine,
Ne-ai dat la toţi un singur gând
! Un King Of All... în fine...!

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem strident...

cuprins de insomnie, pe culmi de nebunie păşesc cu paşi greoi
şi-atâta armonie în ritm de simfonie se iscă între noi

dispare întunericul, închis în sine sfericul luminii face loc
şi soarele, himericul, răsare sub genericul mormanelor de foc

e lume albă-afară, e lume-a câtă oară, ca-n ziua cea dintâi
e poate primăvară, şi poate pluguri ară coline-căpătâi

eşti tu, mereu-mereu, şi lângă tine eu şi vreme între noi
ce surpă minereu în sentimentul greu, ca starea de război

sunt ei şi ele sunt şi între noi pământ şi iar morman de vreme
şi plouă iar mărunt şi ceru-i ba cărunt ba fulger care geme

flămând de armonie, mai sorb melancolie cu harul din potir
iar apa-colonie o leg într-o fâşie cu clipe de delir

şi trec din ipostază pe brânci în altă fază expusă tuturor
având mereu la bază, când sentiment de groază, când lacrima de dor

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atena

Ea nu avea trup,
ceea ce-i ţinea loc de trup
era asemenea unui corn de melc.
Numai un drum dacă i-ar fi atins talpa,
de îndată trupul i s-ar fi retras în sine,
or s-ar fi ascuns, ca un luptător încolţit de săgeţi,
sub propria lui tâmplă, ca un scut de os înflorit
cu ghirlandele pletelor.
N-ar fi putut să calce decât pe nori,
de aceea, ea nu se arăta niciodată pe timp senin.
O singură dată şi-a pierdut urmele,
dar şi atunci, ele au căzut atât de adânc
încât au devenit zid de cetate.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele şi lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniştii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e ţară!

Mi-e sete de-albastru şi verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate şi soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săniuţa Ioanei

Am o săniuţă mică,
De zăpadă nu-i e frică,
Alunecă iute ca vântul,
Parcă ar înghiţii pământul.
Săniuţa mea uşoară
N-are aripi, dar ea zboară,
Prin nămeţii de zăpadă,
E-o nălucă iute, albă,
Amândouă când pornim,
Din deal, până jos în drum,
Şine ca de tren lăsăm,
Fără ca să iasă fum.

Săniuţa mea cea mică
Are nume, Rândunică,
Şi a câştigat mereu,
Premii cu meritul meu.

poezie de Valeria Mahok (4 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeraşul meu

Înger, îngeraşul meu,
Ocroteşte-mă mereu!
Ajută-mi când dau de greu,
Fă-i pe plac lui Dumnezeu.

Îngeraşul meu iubit,
Cât Iisus a suferit!
Pentru ale noastre păcate,
Pe sine s-a dat la moarte...

Eu acum te rog pe tine,
Pentru legile divine,
Îngeraş, să-mi fii la greu
Şi să mă păzeşti mereu.

Ajută-mă să merg mereu
Pe calea lui Dumnezeu!
Înger, îngeraşule,
Luminează-mi căile!

rugăciune pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce dormi, timpul mănâncă pe ascuns

am văzut cândva un om
c-un pas mai mare
decât el.
de pe geam,
îi puteam măsura
viaţa
între degetul mare şi cel arătător.

o ţinea-ntr-o pungă
la sub braţ,
strânsă,
ca pe-un rest.

şi se ducea-nainte, fără oprire,
ca pe nişte şine vechi pe care calci indiferent.

am văzut cândva un om
ce se ducea spre moarte,
cu-n pas mai mare decât el;

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru-Daniel Cenuşă (28 mai 2013)
Adăugat de Alexandru-Daniel Cenuşă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceartăcere

Nu mă mai cert cu nimeni, de la o vreme-ncoace.
Şi Dumnezeu se miră că nu mă mai priveşte
Dacă-i Cuvântul însuşi, cuvântu-i de ce tace,
Dacă-i Tăcerea însăşi, de ce mă asurzeşte?

Voi fi-mpăcat cu sine, de la o vreme-ncolo,
Nu mă voi recunoaşte când o să mă-ntâlnesc,
Despre aici voi spune că nici n-am fost acolo,
Despre acum voi spune că nu mi-l amintesc.

Confraţii mei, cei gata oricând să ne certăm,
Unde veniţi, la cine şi când să ne-mpăcăm?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şopot interior

Linişte-n atâta zgomot,
Închid ochii... căutare,
Înăuntru nu e ropot,
Ploia pare că dispare

Undeva, genunea vieţii
Se aude-n mine plină
De cristalurile gheţii,
În albastrul de lumină

Eu vibrez către un mâine
Istovit de răutate,
Cu speranţa că în sine
Voi fi pace şi dreptate

Tac şi gânduri, tac sărmane,
Ferecate în tăcere,
Unde stările umane
Nu mai ştiu a fi durere

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea iar a revenit

De multe ori am vrut să zbor
până dincolo de cer.
Să-închid acolo al meu dor,
să rămână un mister.
Să nu mai ştiu nimic de el.
Să nu-mi mai ardă inima.
Să pun iubirii lăcăţel,
s-o uit pentru totdeauna.
Sufletul să nu mă doară,
să mă simt descătuşat.
Fără foc la inimioară
şi cu sine împăcat.
E drept, voinţă am avut.
De reuşit, n-am reuşit.
M-ai fermecat cu-al tău sărut,
Iubirea iar a revenit.

poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!