veste

Să pot citi din cartea sfântă

As vrea să pot citi din cartea sfântă
Să rog pe bunul Dumnezeu
Să spună îngerului că inima mi-e frîntă
Să mi-l aducă pe bunicul meu

Mi-e dor de mâna lui cea caldă
De glasul blând ocrotitor
Ochii ce într un zâmbet i se scaldă
Cum să devin eu pentru Buni cititor

Si de mă aude acum as vrea
El să se ndure să mi dea veste
Să îi aducă pe tata si mămică mea
Stau cu bunica ea acum mă creşte

Cu ruga lui curată printre lacimi
Un înger din înaltul cerului a apărut
Si pe părinţii lui el ia dus primii
In sufletul copilului o liniste a coborât

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Heliade

De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,
Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpânde, june,
Ci falnica cunună a bardului bătrân;
Eu n-aş alege lira vibrândă de iubire,
Ci ccea care falnic îmi cântă de mărire,
Cu focul albei Veste aprinde al meu sân.

Ghirlanda ce se-nsoară cu silfele uşoare,
Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare,
De bucle-ncungiurată, blondine, undoind,
Plăcută-i a ghirlandă - sublimă însă este
Cununa cea de laur, ce sântă se-mpleteşte
Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint.

Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce,
Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce,
Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori;
Sublim însă e cântul când ţipă şi ia-n goană
Talazurile negre ce turbă, se răstoamă,
Şi spumegă ca furii şi urlă-ngrozitoriu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1867)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceasul uitării

E toamnă târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieşind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aduc la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.

Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung fără veste, spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport –
o floare de gheaţă, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.

Citeşte, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheaţă ad-hoc,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 21.06.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vrem...

Nu mai vrem nefericire
Destul ne-am chinuit în lut
Am acceptat o moştenire
Când am venit la întâlnire
Cu Cel ce soarta ne-a ţesut.

Nu mai vrem vreo legătură
Cu terestrele puteri
Ne-a-nrobit vechea structură
Ce-a fost ruptă de Scriptrură
Şi de tainice-nvieri.

Nu pot paşii să străbată
Drumuri fără ţel precis
Nu mai vrem viaţă-mbrăcată
În veşmânt cu neagră pată,
Desprinsă de Paradis.

Nu mai vrem o "împlinire"
Pătrunsă de unde reci

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sara pe deal

Sara-i pe deal, zbuciumu-n piept se prăvale,
De la păscut se-ntoarce cireada agale,
Susură pârâul un lied toată valea;
Iubito, lâng-un alun, aţine-mi cărarea.

Carele pe cer, astral, încep promenadă
Frământările tale n-au ochi să le vadă,
Peste întuneric abitir plouă cu stele
Dar gându-ţi – fir întins – numai la rele

Trezite, fantomele tatonează terenul,
Prin defileu a triumf şuieră trenul.
Spasmodic, ţipă la club discoteca,
Şi i se pare dorinţei îngustă poteca.

De clacă trudiţi, pe prispă ţăranii
La toacă ascultă. Le numără anii,
A veste, clopotul bate, agasant bate,
De moarte, de viaţă, sunt tare departe.

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groparul

Merge târâş prin viaţă
Cu inima de gheaţă
Plecat înspre mormânt...
Se irosind săpând.

Din şale se îndoaie
De e năduf, e ploaie,
Sau ger năprasnic este...
De clopot dă de veste.

Nici nu mai are lacrimi
Şi sărbători, nici patimi
Ce varsă în sudoare
La fel la orişicare.

Din palmele bătute
Şi sforile ţinute
Îşi încropeşte pâine
De-un trai de azi pe mâine.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenele fetei frumoase

I
Deoarece soarele nu poate să apună
făr' de a-şi întoarce privirea după fecioarele
cetăţii, mă-ntreb:
de ce-aş fi altfel decât soarele?

II
O fată frumoasă e
O fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul
e câteodată un vis.

III
O fată frumoasă e
lutul ce-şi umple tiparele,
desăvârşindu-se pe-o treaptă
unde poveştile aşteaptă.

IV
Ce umbră curată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul şi cocoşul

Seara-n zilele de vară
Când se-ntunecă, pe seară,
Un berbec şi un cocoş,
Stau pe-afară.

Berbecul nostru mândru, fălos,
Încăpăţânat şi mofturos,
Tot dădea cu cornu-n gard,
Ccum că el e împărat.

Dar cocoşul nostru drag,
Nici el nu se lăsa călcat.
Colorat şi plin de pene,
Îi zise berbecului: "Hei, nene,

Iată-mă, de-acum sunt mare!
Nu sunt pui de călcat în picioare.
Zise mândru cocoşelul
Înfoiat şi el în pene."

[...] Citeşte tot

fabulă de Camelia Rogojinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba iarna intră-n sat...

Alergând, ca de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieţi
Mai isteţi,
Să dea veste
La neveste
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură şi bătrână...

Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat şi baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframa de furat,
Cu catrinţa de aba

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la Luci-Ica

Pe străzile Craiovei, pustii
Te aştept, Luci-Ica, să vii,
Fantomele dansează în delir
Tangoul "Avant de mourir".
Mă'nconjoară cu umbrele lor
Umplându-mă de jale şi dor
Mă-nconjoară şi parcă mă cheamă.
Fugiţi!? Eu nu le iau în seamă
Şi pleacă de-odată fără veste...
Şi iubirea ta nu mai este...
Am rămas să te plâng cu lacrimi de sânge
Când la piept te mai pot strânge?
Te-a luat Dumnezeu la el
Fără nici un drept de apel.
De ce te-ai grăbit, Luci-Ica să pleci
Şi inima-mi-n lacrimi să-mi îneci?
Cine-ţi mai mângâie sânii frumoşi
Pe cel mic îl chema mititelu' şi celălalt cocoloş
Mititelu' lângă inima ta stătea
Care până atunci numai pentru mine bătea;

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!