veste

Pamflet de carantină

Cândva participam la cină,
Dar nu ne-a fost de bun augur,
Covidul cel fără de vină,
Ne-a mai băgat o ţeapă-n... pulpă
Şi ne mirăm de ce, vecine,
E băutura aşa scumpă.
Şi pandemia e în flore,
Iar pe Măria-n cot o doare.
Ea cere caşcaval în cont,
Iar eu, măi Gheorghe, nu mai pot.
Ea cere bani pentru copii,
Iar eu scriu, Gheorghe, poezii.
Şi-mi spune: Ioane, treci la sapă
Că am intrat cu toţi la apă
Mai las-o dracului de bere
Că burta noastră hrană cere,
Ori du-te-n mama pandemiei,
Că ai luat urmele prostiei.
No, ce să fac? Las berea deci
Şi o să-mi cumpăr loc de veci.

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări de spirit, migratoare

Tu renaşti în mine Cântec, armonii de sfere-înalte
Şi-aş urca în tinda lumii,
cu balada ta de mână,
Să-i cer versului descântec,
de metafore şi şoapte
Când pun capu-în poala Lunii, să-mi fii tihna, din furtună.

Să mă faci din slovă mută, sunet arcuind plăcere,
Învestiţi cu volnicia, vântul să ne poarte veste
Să-ţi fiu inimii-alăută, până viaţa ne va cere
Să transcriem veşnicia. Cu povestea din poveste.

Mă preschimbă în cicoare, leac să fiu melancoliei,
Sau în flori de iasomie, din sărut de Maică Sfântă,
Să-nsoţesc lanuri şi soare, ca-n aripa ciocârliei
Să văd zbor şi măiestrie cum văzduhul îl împlântă.

Tu renaşti în mine Cântec, graţie şi puritate,
Poezia-împerechează-n echilibru şi visare.
Precum lebăda alunec, mă hrănesc cu simplitate

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sigilii

Pogoară iarna în păduri de pin
Danubiul se îmbracă în armură
vechi amfore din Pontul Euxin
revarsă vin de cuminecătură

În peştera pescarului Andrei
mai pîlpîie cărbuni din altă eră
martiri uitaţi exală flori de tei
în giulgiul lor de muncă austeră

Au scăpat pe cer luminători
basilici reci dau veste tuturora
săpate-n stînci de cretă şi ninsori
din Tomis pînă-n lavra Meteora

Aceeaşi lume şi acelaşi cult
un spaţiu de minuni patriarhale
istorisind progoane de demult
prin glas de pietre, fibule şi oale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bivolul şi coţofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi de-odată – zdup! – îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne

[...] Citeşte tot

fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar poţi înţelege?

Dar poţi înţelege ce-ţi spun
Cu buzele mele necoapte?
O, noaptea acestui Crăciun,
O, noaptea pierdută în noapte!
Priveşte! În Ţara din Sud
O iesle de vite, săracă,
Şi-un prunc, cât un lujer de crud,
Cu Tatăl Ceresc ne împacă.

Se sfarmă şi ziduri de hat
Şi grele sortiri milenare;
E-nfrânt strămoşescul păcat
Prin slava ce astăzi răsare!

Priveşte şi-n inima ta
Şi-n sufletul tău ce veghează,
Căci steaua ce-n timp strălucea
Te scaldă cu sfânta sa rază...

Căci steaua eternei Iubiri

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea

Puterea este freamătul, necontenit, din fiecare suflet,
Ce poate scoate, şi din lacrimi, un neaşteptat zâmbet,
Ea poate să aducă în noapte dimineţi şi răsăritul în apus
Chiar şi-atunci când nu mai crezi în ea, are ceva de spus.

Puterea se-nfiripă din gerul crunt şi albul nins al iernii
Şi, fără să prinzi de veste, îi redă verdele crud poienii,
Pe locul, pustiit de singurătate şi durere, pune câte-un vis,
Într-o clipă, acest loc trist, devine un micuţ colţ de paradis.

Putere se zâmisleşte-n noi şi curge în murmur de izvoare,
Ea lasă, pe unde trece, splendoare şi-un parfum de floare,
Chiar dacă tu o împarţi, în jurul tău, în mii de bucăţele,
Ea creşte-n suflet din ce în ce mai mult, niciodată nu piere.

Puterea e flacăra ce aprinde-n noi dorinţa de a fi învingător,
Ea îşi croieşte singură calea, nu cere şi nu aşteptă ajutor,
Ne apără şi ne înnobilează viaţa, o îmbracă în bine şi frumos,
Să crezi în puterea ta, s-o foloseşti cu rost, omule credincios!

poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ

Între cer şi pământ ne zâmbeşte durerea,
Stă ascunsă-n atomii înfăşaţi în tăceri
Calm, extrage din noi dulcea sevă ca mierea
Într-un dans infernal de alese plăceri.

Câştigând teritorii se absolvă de vină
Şi ne face să credem că aşa e normal
Să trezim lăcrimând, s-auzim cum suspină,
S-ancorăm la nevoie într-un petic de mal.

Rădăcini de va prinde-o-nflori fără veste
Şi-o săpa albii triste pe sub straiul de lut
Şi-o zidi o cetate, sus, pe munte-ntre creste
Cât să poată-a-i răpi vieţii înc-un minut.

Nu-şi trădează orgoliul risipindu-se-n taină,
Nici nu-şi leapădă moftul de-a juca necinstit,
Îşi dezbracă năravul şi-obosita ei haină
Doar când lacrima stinge pe-un obraz odihnit.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domn, Domn să-nălţăm!

Am pornit să colindăm,
pe la geamuri să cântăm,
să cântăm cu bucurie,
îngerii cu noi să fie!

Am pornit să dăm de veste
c-a venit un Prunc în iesle.
A venit pe iarbă rece
ca pe oameni să-i încerce.

A venit pe sub şindrilă
ca să vadă cui i-e milă.
A venit pe buruiană
ca să vadă cine-L cheamă.

Cine-L cheamă în ogradă
capătă în toate roadă.
Cine-L cheamă în pridvor
capătă un Salvator.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul fiarei...

te-aş invita frumoasă doamnă la valsul anilor de foc
ce duc în cârcă miez de toamnă şi rece boage de noroc
te-aş invita la elegie şi unduire graţioasă
cu zâmbet şi melancolie în seara asta spaţioasă...

te-aş invita ca-n tinereţe ferindu-mi teama din privire
că mai târziu m-or lua băieţii peste picior şi peste fire
c-am îndrăznit să mă apropii de cea mai tristă din fecioare
de fata căreia şi plopii cu frunze îi şopteau că doare

te-aş invita cu gingăşia şi cu tandreţea mea de fiară
la valsul toamnei. Veşnicia?! Tu roag-o să mai stea pe- afară
să ne rotim ca-ntro poveste de la apus la dimineaţă
în dans ce trece fără veste în alte lumi şi altă viaţă...

te-aş invita frumoasă doamnă la valsul anilor de foc
ce duc în cârcă miez de toamnă şi rece boage de noroc
te-aş invita la elegie şi unduire graţioasă
cu zâmbet şi melancolie în seara asta spaţioasă...

poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam aşa, dar în alt fel

Noi vom fi cândva, pe vremuri,
cam aşa, dar în alt fel
zid aceleiaşi biserici,
turn aceluiaşi castel,
scrinul unei alte taine
a aceluiaşi alt trup,
bucuria dintr-o veste,
foamea din acelaşi lup,
două tunete-ntr-o ploaie,
doua sâmbete-ntr-o joi,
fi-vom cerbi goniţi în roşul
ce se-adună vara-n macii
de pe drum şi-n mierea toamnei
din trifoi.

Noi eram, vom fi pe vremuri
cum ne-am fost, cum nu vom fi
ziua din aceeaşi noapte,
noaptea din aceeaşi zi,
miei de zer păscând asfalturi

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!