Toate rezultatele despre semne, pagina 33
Flori de gheață
Flori din gheață îți voi dărui
Prin semne îți voi vorbi
Tu, stea-lumină, stea-veghe,
Tu ești albastrul din univers
Mă strigi și mă ierți
Tu ești nesecatul cer și neaprinsa lumină
Tu ești nepotrivita pornire
Sau doar un ghem de vise, mereu închis
Te iert dacă-mi vei abandona visul
Sunt ocupată cu trăirea intensă a poeziei
Și de mâine sunt un alt om, deschis, frumos
Precum un trandafir veșnic frumos.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur în Atlantic
Pe Atlantic merg cu vela
Zile-ntregi și nopți senine
Luna zace-n fundul bărcii
Și Arcturus lângă mine.
De pe cer vin semne stranii
Care-mi spun că mult mai este
C-or să treacă poate anii
Cei frumoși, cei de poveste
Până ce-mi vor da de știre
Sorții, fără îndurare
Aștrii să-i arunc în ceruri
Și speranțele în mare.
Doar atunci, fără speranță
Ca un sclav din timpul antic
Și ferit de ochii lumii
Voi fi singur în Atlantic.
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare țară, sunt feluriți zei, ici, crocodilul, dincolo, vânzătoarea de dragoste; însă, când e vorba de păduche, la acest nume sacru, sărutând pretutindeni deopotrivă lanțurile sclaviei lor, noroadele toate îngenunchează împreună pe augustele trepte ale templului, la tronul idolului pocit și sângeros. Neamul care n-ar asculta de propriile sale instincte de târâre și ar da semne de revoltă, acel neam ar dispărea mai curând sau mai târziu de pe fața pământului, ca o frunză de toamnă, nimicit de răzbunarea neînduplecatului zeu.
Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror. Cântul al doilea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
La urma urmei, ce să-ți spun?
Gata - Și nu-mi purta iubire,
E o povară mult prea grea
Cere eforturi de simțire.
Cu buzele-ai atins prăpădul!
Simt nebunia dând năvală.
Dar m-ai distrus din stângăcie,
Cum spargi o vază din greșeală.
Desigur, trupul meu trăiește,
Umblă prin lume, cum îi felul,
Dar viața scapă de pe dânsul,
Cum de pe-un deget mort, inelul.
Tâmpla mai dă unele semne
De râs, dar mâna cade-n gol,
Miresmele și sunetele
Se-ndepărtează stol cu stol.
poezie de Bella Ahmadulina
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
vibrații ample, aproape balans
înăuntru
cuminte și încrezător, numai că
nu știu
sunt câțiva care imită prostește
gesturi
omenești în sine peste tot
în jurul meu ieșind zeci de
mâini fluturând, tălpi desculțe,
uneori contorsionați
din trupul meu
în fiecare atom, fiecare părticică
întinde lăbuțe a îmbrățișare
vântului
piscului
razei
cuminte, ghemuit cu genunchii
înveliți în hârtie albă, aici
o mână vă face semne
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec întomnat
struguri se coc peste noapte.
timpul se-ntoarce în timp
zile din șapte în șapte
trec prin al inimii ghimp.
scursă de sânge o pradă,
rece un ochi lacrimând
abia mai poate să vadă
dorul - un câine flămând.
mâna întinsă a toamnei,
frunza în două despică.
oh, cât de 'nalt zidul Anei!
oh, câte semne de pică!
spinarea nopții trosnește,
cerul își capătă fața.
lumina lunii dospește
în struguri toată dulceața.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorb cerul din priviri
Noaptea se așază pe un scaun de lemn
citește un poem al luminii
și subliniază cu negru.
Luna privește de curiozitate din mijlocul cerului,
stelele nu văd nimic
și pleacă la plimbare prin galaxie.
Mă prinde somnul și ca să nu adorm
mă înviorez cu două pahare cu vin alb,
sorb cerul din priviri,
carul mare a luat-o la sănătoasa.
Caii dimineții pasc pe pajiște,
muntele tace și mișcă din sprâncene,
pe semne apele
îl sapă la rădăcini.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorb cerul din priviri
Noaptea se așază pe un scaun de lemn
citește un poem al luminii
și subliniază cu negru.
Luna privește de curiozitate din mijlocul cerului,
stelele nu văd nimic
și pleacă la plimbare prin galaxie.
Mă prinde somnul și ca să nu adorm
mă înviorez cu două pahare cu vin alb,
sorb cerul din priviri,
carul mare a luat-o la sănătoasa.
Caii dimineții pasc pe pajiște,
muntele tace și mișcă din sprâncene,
pe semne apele
îl sapă la rădăcini.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele de Bâte (Sonet Tarot)
Bărbat puternic, plin de energie,
Încrezător în tot ceea ce face,
Creează lucruri noi, ca prin magie,
Să acționeze tare mult îi place.
Are curaj să riște când e cazul
Și își afirmă propria părere
Nu-i prăbușit când l-a lovit necazul,
Căci neclintită este a sa vrere.
Însă atunci când se mai rătăcește,
Din nepăsare ori din aroganță,
Devine mai rigid și dovedește
Severitate și intoleranță.
E ager, are multă competență,
Dar dă și semne de intransigență.
poezie de Octavian Cocoș (17 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnele iernii
Sunt semne că toamna-i pe cale
să plece, să lase în loc
pe-aceea ce-n zări boreale
probează, deja, un cojoc.
Aduce și frig, și cadouri,
iar cizmele, până la nea,
vor dulciuri și dau apropouri,
ițindu-se din debara.
Din haine de iarnă se-aude
un murmur, de parcă ar ști
că semnele iernii sunt crude.
E, sigur, pe drum. Unde-o fi?
O-ndeamnă pe toamnă să plece,
să-și uite plouatele căi,
iar mie prin gânduri îmi trece
o sanie cu zurgălăi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!