Toate rezultatele despre semne, pagina 32
Fregata de oase
plutești grațioasă, fregată de oase,
pe apele scurse din pântec de mamă
și-n zări, o făptură, pe valuri stâncoase,
născută din neguri, în cântec te cheamă.
sfidând depărtarea, o altă poruncă
desferecă vântul: să mergi împotrivă!
și inima sclavă renunță la muncă,
fregată de oase, plutești în derivă.
de sus, dintre vele, se vede pământul,
o plajă-nsorită cum ți se promise
de Cel ce îți spuse, prin semne, cuvântul...
fregată de oase, plutești către vise.
poezie de Ionuț Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe zare
pe zare trece o fântână
ce face semne la cocori,
plecarea lor coboară-n flori,
plecarea noastră în țărână.
pe zare trece râul dulce
se joacă norii în inele
și stoluri dragi de rândunele
se duc acasă să se culce.
pe zare bate vântu-n zbor,
se scutură cafeaua-n cești,
iar noi privim de la ferești.
cum trece ultimul cocor.
pe zare trece gândul meu
și dorurile-nvolburate,
se duc aiurea ca să cate
ce n-am găsit în lume eu.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe zare
pe zare trece o fântână
ce face semne la cocori,
plecarea lor coboară-n flori,
plecarea noastră în țărână.
pe zare trece râul dulce
se joacă norii în inele
și stoluri dragi de rândunele
se duc acasă să se culce.
pe zare bate vântu-n zbor,
se scutură cafeaua-n cești,
iar noi privim de la ferești.
cum trece ultimul cocor.
pe zare trece gândul meu
și dorurile-nvolburate,
se duc aiurea ca să cate
ce n-am găsit în lume eu.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azil într-o cicatrice
aceleași semne aceleași distanțe
între sufletele noastre e noapte
multă noapte
cineva scrijelește o lacrimă
într-un sertar
câteva rânduri neterminate
și un pix
încerc să-mi decodez durerea
între două liniști respiră o amintire
orice poveste începe cu
a fost odată...
știu
pe margine de noapte stă agățat
un păianjen
curând depărtarea va intra
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul meu
Nu știu ce gândește un copac luat în brațe,
dar am semne că se bucură,
păsările se opresc din zbor și cântă.
Umbra lui nu are picioare, dar fuge,
înima mea simte frunzele cum se clatină
și se urcă pe ramuri alături de ele.
Fac ocolul pământului cu rădăcinile sub tălpi,
îmi simte urmele urcând prin cercurile trunchiului
și nu mă scapă din ochii lui verzi.
Întotdeauna când vine furtuna
trag clopotele bisericii din dealul cu vii,
le aude și simt cum se gândește la mine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echinocțiu
Semne verzi subt șovăiri solare
ieși, soră, să vezi pe ogor.
Popi negri vestind sub pământuri soarele
cu fluiere greierii umblă
până-n pragul sicrielor
și-acolo mor.
Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost
să iscodim învierile în fața porților.
Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini.
Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut
repede ca unghiile și părul morților.
Făpturi care-ați fost, unde vă țineți?
Nu le călca, soră, luminile - dedițeii vineți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel medieval
Condamnă toți și numai unul iartă,
Când toți vorbesc se-aude cel ce tace,
Dă semne de cădere și de pace,
Dezamăgita, tulburea mea soartă.
Ce vremuri de vremelnicii sărace,
Mi-am dejugat și tidva lângă poartă,
Și-acum aștept voios în noaptea moartă
Pe cineva să vină mai încoace.
E un tiran - de tirania pâinii -
Aicea în castelul fără geamuri
Și tigrii lui domestici sar în hamuri
Și-n lanțuri lupi se gudură, nu câinii.
Miroase a pustiu și a cenușă,
În beciuri e-o uzină de cătușe.
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul: Totuși, iubirea (1980-1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indemnul școlarului
Hai la școală! Hai, acuma!
Timpul nu așteaptă.
Lasă grijile la muma
Și un plâns în șoaptă.
Hai, fi primul ce învață,
Alfabetul e frumos,
Școala veșnic e povață,
Haide, fii curios!
Alți copii la școală sunt
Din același an,
Jocul lor pe-acest pământ
N-o să fie-n van.
Semne, litere se-mbină
Cald și armonios,
Timpul nu stă în odihnă,
Dar trece frumos.
La sfărșit de an școlar
Coronița o așază,
Peste fruntea de ștrengar,
Ce frumos visează.
poezie de Liviu Reti (17 septembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primului ministru nu-i făcea absolut nici o plăcere să-l vadă pe Cornelius Fudge, ale cărui apariții înspăimântătoare însemnau de cele mai multe ori că avea să primească vești cât se poate de proaste. Mai mult decât atât, Fudge părea deosebit de ros de griji, față de alte dăți. Era mai slab, mai chel și mai cărunt, iar chipul său te trimitea cu gândul la o hârtie mototolită. Primul ministru observase aceste semne și la alți politicieni și știa că nu prevesteau nimic bun.
J.K. Rowling în Harry Potter și Prințul Semipur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piesă pentru violoncel
Mâinile i s-au veștejit
de griji și griji
picioarele au uitat
sprinteneala tinereții
a venit seara peste ochi
sunetele s-au ascuns
în semne de întrebare
însă inima
din locul ei
cântă despre tot
ce a câștigat pierzând.
Din când în când
trec să o văd
"ce mai faci, mamă
ei, ce știi"
doar că nu stau mult
am treabă.
Ea înțelege
[...] Citește tot
poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!