Poezii despre poezii despre toamna, pagina 33
Copii
E un copil! E o copilă!
Sunt amândoi copii!...
Iubirea lor e o idilă,
Cum sunt prin poezii...
Furiși se întâlnesc adese,
Și el îi recitează
Sonete din Musset culese;
Ea tace și oftează...
El cu o vorbă mintea-i fură
Și-o farmecă, șiretul!
Dar se lovește peste gură
Că i-a șoptit secretul...
Cu șoapte calde și timide
Iubirea lor și-o-ngână,
Iar întâlnirea lor se-nchide
C-o strângere de mână.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiți blestemând cerul.
Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?
Care bun arhanghel,
asurzitor și invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?
Copacii urlă, cu brațele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ș sfarme, să-l darme...
Copacii, toamna, sunt îngeri revoltați...
poezie clasică de Eugene Ionesco din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Teatru III: Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Când te-am iubit
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ți mirosea a mere coapte,
Îți respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu șoapte.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îți mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri și simțiri.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrățișări ieșite printre sternuri.
Când te-am iubit era atâta toamnă
Și-n gândul meu deschide-voi o nișă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna foarte târziu
de fapt când e toamna foarte târziu?
când mă surprind nostalgiile urcându-mă
în vârful pereților
când mă uit la tine fix din lăuntrul ochilor mei
cu pupilele răsucite
înconjurându-mă cu tine?
de fapt când e toamna târzie?
când te muți tu la mine
și eu îmi întorc sufletul înapoi în mine
și-ți tremură iubirea de frig
încotoșmănată pe margini
când mă rogi să te strâng cu genunchii la piept
să mă uit la tine
din toate părțile
de deasupra copacilor?
spune-mi de fapt când e toamna târziu?
când îmi rupi trupul în crengi uscate
și faci un foc în mine să mă privesc în el
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedreptate de toamnă-iarnă
Gura ți-e flămândă, plăpândă, gemândă,
Frunza e caducă, uitucă, năucă,
Toamna e bogată, ciudată, mirată,
Iarna mai așteaptă, deșteaptă, nedreaptă...
poezie de Marius Robu (29 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două felii de pâine neagră un gând alb
mestec cu lacrimi fiecare înghițitură
oricum la cina mea de taină
doar un fulger face pe meseanul
iar eu mă visez dansând cu stropii pe un câmp însetat
a verde a iarbă a grâu a mii de maci
și-mi miroase a îngeri pe fiecare geană
sub cerul acesta locuiesc fără chirie
nu am nevoie de haine și nu mă dor spinii din inimă
un măceș îmi crește din fiecare zgârietură
ofrandă pentru gâze culcuș pentru soare
din când în când o frunză
încă în stare de fotosinteză
ar vrea să-mi cânte-n buze
despre toamnă
despre oameni de zăpadă
iar eu mă scutur de ploaie
și-mi văd de infinit
a primăvară
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă, toamnă, să iubesc...
Mai oprește-ți, toamnă, timpu-n loc
Și-al frunzelor de dor potop,
Dor de sărut de pământ,
Și de-al adierii vânt.
Mai rămâi, rază de soare,
Iarna-i lungă și-a ei ninsoare
An de an tot mă apasă
Cu urme adânci ce mi-le lasă.
De ce ai plecat privighetoare,
Pe meleaguri arse de soare?
N-ai fi rămas să îmi alini,
Răni de oameni prea haini!??
Mai lasă-mă, toamnă, să-ți iubesc
Frunzele ce astăzi înfloresc,
Razele ce mâine vor păli,
De dorul privighetorii, ce nu va mai fi.
poezie de Adriana Monica Burtea (4 septembrie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre Mine...
Despre mine n-am ce zice,
Deși ar fi multe de spus.
Sunt inteligent pot zice,
Dar uneori prost dispus.
Despre mine nu mă laud,
Pentru mine faptele vorbesc.
Invidioșii de mă strigă, nu-i aud,
Pe nevoiași da, și dacă-mi șoptesc.
Despre mine ar fi multe de scris,
Multe lucruri, bune sau rele.
Realitatea nu-i deloc un vis,
Am fost prezent prin clipe grele.
Despre mine ca să spun,
Reprezint atât de multe.
N-am gânduri așa inculte,
Un filozof destul de bun!
poezie de Ovidiu Kerekes (5 aprilie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare târzie
Ninsoarea târzie, de astăzi mă doare
Și vise-amurgite din nou îmi trezește;
Vorbim despre toate, nimic de ninsoare,
Dar Zâna Zăpezii natura albește.
Și ninge, și ninge! Atâta de straniu
Zapada se-așterne un voal de mireasă
Și-n lumea prea plină de-atâta uraniu
Mi-e dor de odihnă, mi-e dor de acasă.
Târzia ninsoare în ochi mă izbește,
Mă ninge sălbatic, mă ninge mereu,
Mă-apasă pe umeri și-o rabd nefirește
Că-mi spune ceva despre sufletul meu.
Mă doare năvalnic târzia ninsoare,
Așa precum toamna mă dor toți cocorii!
Pe sufletu-mi trist și fără-alinare
Zăpada se-așterne protest al candorii.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubești, Doamnă
Din cer cad ape, șiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Ești bine azi,
Iubită, Doamnă?
Nu ești. Ți-e dor
Si jale-ți este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o călești.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!