Poezii despre poezii despre toamna, pagina 32
Adio
Să-mi iau la revedere n-am să pot.
Sunt lacrimi multe între noi... și dor,
De-aș colinda în gând pământul tot,
Cu lacrima nu am să-l mai măsor.
Pe pleoapa grea am scris cu nouri gri
Și lacrimi ruginii de frunze-au curs,
Căci a trecut o zi și înc-o zi,
În suflet, toamnă aspră, mi-ai pătruns.
Pe foi mototolite-ar fi-n zadar
Să-mi iau adio, știu că ar fi greu,
În toamnă m-aș ascunde iar și iar,
Căci este toamnă și-n sufletul meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Toamna cu trunze ruginii
Pasul tău călcând agale
Rătăcită printre amintiri
Calc tăcută covorul moale
Tu îmi dai putere frunză
Foșnetul tău mă aprinde
Sărut duce ca pe o muză
Iubirea toată mă cuprinde
Saltă tocurile la sandale
Mersul frunzele unește
Sare colbul din picioare
Dansul frunza definește
Păsările zboară se agită
Se adun grăbite-n stoluri
Tu-mi esti dragă toamnă
Schimb rochia pe sacouri
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna cere vamă
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci,
Munca de-o vară, bănuții moi de-aramă
Cu lăcomie strânși sunt îndesați în saci.
Nimic nu iartă, la treabă se înhamă,
Castanii tremură și freamătă posaci,
Toamna fără milă cere iarăși vamă
Din buzunarele copacilor săraci.
La pândă-i luna, stă să prindă vârcolaci,
Lacrimi se preling din sângerie poamă,
Se plânge ramul dezgolit de-un vânt gonaci
O crizantemă deloc n-o ia în seamă,
Toamna fără milă cere iarăși vamă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș fi dorit
Mi-aș fi dorit astăzi
să-mi fii alături
să-ți pot simți izul matern
în a patruzecișișasea respirație a vieții mele
să-ți recit poezii
despre mame
despre sacrificii
și iubiri imposibile
mi-aș fi dorit astăzi
să-mi stai lângă inimă
accept chiar o mică revelație
dar mamele sunt mame
nu pot fi holograme
ele sunt ființe sublime
care nasc plozi
și-apoi fără de voie îi părăsesc
lăsându-i acestei lumi
pradă destiului
și-un imens gol de iubire în suflet
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
De departe
Mai coborî o toamnă de pe dealuri
și păsările-n stol tăcut plecară
și strugurii se coc la noi în vie
și viile se coc la noi în țară
mai coborî o toamnă de pe dealuri
și peste munți mai pribegi o vară.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1975)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de ceai
Flori de ceai și eșarfe groase,
Pe mese, dovleac și mere coapte.
Roșu vin sorbit de pe buzele noastre,
Izul lui Eros în nările noastre.
Viața-i o vioară ce-și plânge simfoniile,
În parcul poet în după-amiezile,
Când toamna croiește rochii din frunze,
Și poeții caută-n parcuri muze...
În serile de toamnă mi te dăruiai...
În nopțile plumburii, tu mă iubeai...
E frig, și-a noastră dragoste,
O frunză de toamnă este...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai frumos poem
dacă mai suntem și nu am plecat pe drumul fără de întoarcere
se întâmplă pentru că l-am visat pe eugene ionesco
în vis
începusem să-i dau dreptate
păsări de pradă planând de la foarte mari înălțimi
dând răspunsul cuvenit speciei
trecând vămile zilei de azi
răspunsul acesta nu are putere de lege
în vis
se deslușea felul în care voi scrie
cel mai frumos poem din lume
alcătuit după legea hiperboreilor
începutul va fi deja sfârșitul
petrecut la marginea râurilor
verile contemplându-le
curgerea leneșă dinspre izvoare
răsfirându-ți viața
de acolo
de la hiperborei
n-ar mai fi trebuit să ne mai întoarcem
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
A sosit din nou la noi
Toamna dulce,
Și din nou neaduce
Daruri multe.
E frumoasă ca o zână
Darnică e ea pe lume,
E frumoasa foarte tare
Înbrăcată-n aur tare.
Și pe jos covor ne pune
Ca să ne simțim mai bine,
Toarnă ia hrană-n hambare
Să neajute-n iarna mare.
Păsările deaici se duc
Unde e mai cald mai bine
Si ne promit noua asa,
Că se vor întoarce iar.
Toamna e iubita tare
De copii, bătrâni, adulti,
Că ia grija are mare,
Și ne dă noua mîncare.
poezie de Larysa Postevka (18 septembrie 2011)
Adăugat de Larysa Postevka
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în creion
M-am născut în toamna asta,
Eu un fluture de ceară...
Văd în mine întuneric...
Întuneric este-afară!
Zbor cu frunzele de miere,
Pacea s-o culeg, dn soare,
Dar aripa când se-nalță,
Sângerează, plânge, doare...
Întunericul din mine
Sapă răni, lacrima curge.
Lutul greu al suferinței
Ca un lanț de fier mă strânge.
Mă unesc în întuneric
Cu-ntunericul de-afară...
Toamna a furat lumina
Unui fluture de ceară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dăunătoarele insecte
Dăunătoarele insecte rod marginile frunzei verzi...
E bine să îți termini treaba și să te faci că nu le vezi
și, doar așa... întâmplător, le poți servi un pic de-otravă,
că-n lăcomia foamei lor, vor devora frunza, degrabă.
Dăunătoarele insecte pot fi stârpite-n mod tăcut.
E toamnă, oricum frunza moare, nimic nu mai e de făcut,
dar... nu contează! 'n verde crud va răsări în primăvară,
când noi toți grijă vom avea să nu fie mâncată iară.
Dăunătoarele insecte de-abia atunci vor dispărea,
mâncându-se una pe alta, că altă hrană n-or avea.
Și vei putea să-ți vezi de treabă, în liniște, făr-apăsări,
sub mărul tău cu frunza verde, s-așterni în poezii visări.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!