mita pentru a inchide gura

Hei, voi gări...

Hei, voi gări, voi, măre' gări
Am ars sute de ţigări
Aşteptând pe cineva
Ce venea – dar nu venea
Căci iubea pe-altcineva...

Hei, voi zări, voi măre' zări
Mi-am ars ochi-n depărtări
Dup-un dor care pleca
Dup-un suflet ce şoptea:
"Te iubesc" – nu mă iubea
Da'- i plăcea să spun-aşa
Că doar gura – n-o durea!

Hei, voi gări, voi măre' gări
Pline de fum şi ocări
Cine-i oare, cine-i cea
Cine e iubita mea
Care să nu mă mai vrea
Doar haină de vreme rea?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În opinia mea, ideea comentariului nr. 3 nu e bună, dar funcţionează. Nu gara, ci internetul este un loc bun [...] | Citeşte tot comentariul

Te-am aşezat

Te-am aşezat în inimă
Pe partea stângă,
Ca să-i fie greu să plângă
Şi-n fiecare zi, la răsărit
Să-ţi ureze "bun găsit!".
Pentru zilele din urmă,
Când gura îmi va fi amară,
Lăsând albinele să te transforme-n ceară,
Să facă un opaiţ cerului meu,
Când îmi va fi mai greu, mai greu...

poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul există! şi pentru că nu ştie să MULŢUMEASCĂ, "Te-a aşezat" pe coperta IV a cărţii de poezii "Alt Răi", [...] | Citeşte tot comentariul

Păzeşte-ţi sufletul

Sufletul nu-i de vânzare
Nu-i pentru negocieri
Nu îl ţine-n înnoptare,
Hrăneşte-l cu mângâieri.

Nu-i da pleavă niciodată
Nici otrava lumii reci
Te îndrumă spre răsplată
Nu spre sumbrele poteci.

Nu-l lăsa pătruns să fie
De vreun dor străin de har
Tratează-l cu alifie,
Dă-i un sfânt mărgăritar.

Nu-l închide în rutină,
Nu-l opri de la-nchinări
Vrea contactul să-l menţină
Cu adânci încredinţări.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (16 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această Nova Terra

Dacă ţi se va face cu totul şi cu totul dor de mine,
mai întâi trasează-mi cu un marker un chenar pe suflet,
ca la matematică desenează două mulţimi,
mulţimea tuturor lucrurilor care mă alcătuiesc pe mine, intersectată cu mulţimea lucrurilor care te alcătuiesc pe tine.
Haşurează cu roşu această Nova Terra,
zbătându-se-n aer un gând de iubire,
aici îmi vei construi casa,
pereţii- văruiţi cu alb,
să putem vedea cum dansează iluziile până la epuizare,
atârnată de tavan o speranţă,
doar-doar vom întrezări limanul.
Nu-ţi mai ţine capul în mâini,
parcă te ştiu din istoria pământului,
eu nu voi pune inelarul la gură, nu mă simt stingherită,
cu aceeaşi gingăşie cu care te spăl pe gânduri îţi voi adormi pântecul,
cu aceleaşi degete cu care răsfoiesc biblia îţi voi căuta prin gânduri,
gura care rosteşte rugăciuni va fi totuna cu gura care zideşte viaţă nouă în betonul armat al noilor vise.
Poţi s-aduci liniştea înregistrată pe-o placă de patefon,
s-o ascultăm ca pe o muzică înceată,
s-aduci orice... vei putea,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlemnire

mama mea a murit pentru noi precum Hristos – întinsă pe patru scânduri de pat
zilnic zi de zi pe rând pentru toţi şi pentru fiecare în parte
a suferit pentru nenumăratele mele josnicii înşelată de tata pentru credulitatea fiicelor

pe acel dreptunghi pavat cu cuie asemenea pieţei oraşului a vrut
să răscumpere toate podgoriile părăsite şi fiecare ciorchine de strugure
ca şi cum n-ar fi ajuns că El a murit deja pentru a ieşi apoi din mormânt

moartea n-a vrut să vină după ea de-a lungul vieţii deşi mama i-a deschis uşa
cu ospitalitate şi umilinţă a ajuns cu încăpăţânare la mal cu barca din patru scânduri
privind în abisul ceresc prin oglinda ce separă adâncul de spaţiu

scrisă pe copac precum madona pe scândura icoanei aşezată pe patul noduros
între cele patru scânduri ale căminului i-a crescut cocoaşa înlemnind singură şi tăcută
fără zarvă mulţimi de gură cască elevi dezamăgiţi şi femei amăgitoare
număra şoptind mătăniile din lemn făcea să plutească copacul durerii în jos

poezie de Piotr Zemanek din Antologia poetycka (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt învăţat

Sunt învăţat cu buha şi hiena,
Cu şarpele care păzeşte ghena,
Din dragoste se moare, nu din ură,
Eu tac, tu scrii, el dă din gură,
şi ce vorbeşte gura dumisale?
Neanderthalensis ştie doar vocale,
Dă cu picioare, e, miroase tare rău,
Să-l ierte cine poate. Dumnezeu?
Un biet biped, trepied, se erijează
În profesor de litere, bluffează,
Îmi este semen, dar tot mai departe
Îl văd, în spaţii reci, deşarte,
Se va trezi tot singur, nefârtatul,
Nebunii nu-şi cunosc păcatul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăria de paie

În oraş, sub fierăstrăul frunzelor unui stejar
dominând intersecţia, îl vezi pe el
cu câteva minute înainte de ivirea zorilor, norocos
că poate aţipi în schimbul trei. De-a lungul anilor
luase fel de fel de înfăţişări, se întinsese
pe multe feluri de iarbă, sub stele,
sub ochiul chel al lunii holbându-se la el.

Obişnuia să doarmă asemeni unui pahar cu apă
ţinut în mână de o fată foarte tânără.
Apoi a aflat că nu era perfect, că
nimeni nu era perfect. Aşa că a luat-o
spre nord, adăpostindu-se într-un cort fragil,
prea mic chiar pentru trupul lui subţire.

Pânza saltelei din baraca-împărţită cu alţii
este maronie şi miroase
de la sudoarea altor doi oameni.
Unul dintre ei mestecă tutun:
ei nu s-au întâlnit niciodată.

[...] Citeşte tot

poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La iarmarocul de vorbe

"Hai la băiatu, ia vorba fierbinte,
îşi ţine de cald şi te-ajută la minte!"

"Vând vorbe pestriţe, orice măsură,
se potriveşte la orişice gură!"

"Închiriez arhaisme cu ora."
"Cuvinte mecanice, Firma Pandora."

"Vorba dulce mult aduce."
"Repar la moment epitete năuce."

"Cuvinte zemoase, cuvinte harbuz,
vând vorbe de leac pentru văz şi auz!"

"Ia doamnă, ia doamnă, o vorbă de-amor,
pentru noptieră, în dormitor!"

"Atelier de-ndreptat adjective sucite."
"Ascut la tocilă cuvinte-cuţite."

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ndrăznesc

De m-ai asculta vreodată
aş voi ca să-ţi vorbesc
tu m-asculţi... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
eşti prea bună, eşti prea dulce
însă fără voia mea
ca şi-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.

Am a-ţi spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ţi văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.

Mersul tău e de regină
ochiu-ţi e impunător

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul vis de iubire

Mă nasc pe ale tale pleoape
şi respir prin ochi şi zări
de tine eu sunt mai aproape
iubirea n-are depărtări
Mă joc pe palma ta cuminte
şi te alint în blându-mi zbor
când viaţa-mi va fi pe sfârşite
în gura ta nă-nec şi mor.
Cu buze reci sărut bătaia
inimii pe care-o vreau
în ochi se-aprinde vâlvătaia
şi-ţi iau mai mult decât îţi dau.
Mă nasc pe gura ta cea aspră
şi plâng rănită pe obraz
inima nu poartă mască
în faţa clipei de necaz...
Mă înfirip din raze albe
de mătăsuri şi priviri
şi la gât strălucesc salbe
din neuitatele doriri.

[...] Citeşte tot

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!