mita pentru a inchide gura

Spovedania unui învins

Din statu-acesta roşu, blestemat,
În care scrie MITĂ pe drapel,
Aş emigra în Statul Paralel,
Ca să respir şi eu în alt climat!

Dar, frică mi-i că-ndată ce-am plecat,
Fără regret şi fără de drept de-apel
Vai!, Statul Paralel va fi chiar cel
În care, Doamne, până ieri am stat.

Permite-mi, deci, ca să mă răzgândesc,
Să nu mai caut stat într-un alt stat
Şi să mă străduiesc ca să trăiesc,

În pace,-n statu-acesta blestemat,
În care, zilnic, şuţii se-nmulţesc
Şi-n care tot mai este de furat!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire!

Iubire, eşti un curcubeu de sentimente...
Plouă în mine cu soare,
E secetă de vrajă,
Dar plouă în mine lumină
Când sărutul tău îmi înlănţuie sufletul.
Sunt un caleidoscop de umbre,
Iar furtuna mă soarbe în adâncul meu
Când pleoapa ta se închide.
Lasă-mă să dorm în irisul tău,
Să poată ploua în mine
Cu sentimentele tale!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

e o fiinţă iubită de zei
uneori e chiar un zeu
umblă cu versuri în gură
scrie şi iubeşte
iubeşte ce scrie
câte
odată apucă să trăiască
viaţa lui boemă dusă
- n sărăcie cruntă
e magnific în tot ce scrie
poezia trans
formă universul în magie
adună grămezi de poezie
scrie pentru toana ta, cititorule

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumit

de mersul lucrurilor o iau prin gura
humorului trăgându-mă în piept
şi scuipând aerul marin
mă apucă o deziluzie instantanee
nu plâng când beau pe stomacul gol
până la nebunie e numai un pas
nu-l fac îmi şoptesc ataşat
de o lamă de cuţit bine intenţionată
fericirea se sprijină pe mine
sunt o muză pentru ea
mă trag pe sfoară şi fug

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec indiferent

Şi-am zis verde fir de piatră
S-a dus sîngele din vatră
Din palate ţigăneşti
Cîini metaliferi mă latră

Şi-am zis verde de granit
M-am ferit cît m-am ferit
Dar tot m-a lovit în creştet
Praful de meteorit

Şi-am zis verde mîţă neagră
O femeie să-nţeleagă
Demonii ce zac în mine
Mi-aş trăi viaţa întreagă

Şi-am zis verde pui de cioară
Nu e loc să nu mă doară
Şi cad frunze verzi din mine
Dar nu se grăbesc să moară

poezie de Liviu Nanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt...

prelungirea degetelor tale…

Sunt ochii
care veghează infinitul din tine…
Sunt cuvântul nespus
şi gestul abia
îndrăznind să se ridice
spre albastru...

Sunt prelungirea
sângelui tău
care curge
doar
prin
mine...

Sunt pleoapa
care îţi închide
universul...

[...] Citeşte tot

poezie de Lelia Mossora (11 noiembrie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a scos pe gură prima poezie

La gura Altamirei un imberb iber,
probabil într-o zi... un fel de luni,
suspină versuri de a-mor şi rugăciuni
blesteme-sânge-flori-lumină-nori.

Rosteşte poeziile cu pieptul plin
de vântul a-bătut dinspre gheţar,
şopteşte: toţi ai lui înmărmuresc
cu mâinile înfipte-n măruntaie

de capre, vite ori duşmani de-un car
de ani – pierduţi în calendare
despre care nimeni, niciodată,
n-a auzit bătrânii să vorbească.

Recită mândrul om cu tinereţea-i castă
învăluindu-l ca o blană jupuită
de pe copacul ce îşi lasă frunza în
ochiul primului poet să ruginească.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La colţ

Mult am mai fost eu pus la colţ, în genunchi:
Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci!
E drept, nu prea învăţam la istorie.

Dar şi istoria, mai apoi, cât m-a pus la colţ!
Geo Bogza, de ce nu închizi gura, de ce nu taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci!

Şi pe cranii de oameni.
Şi chiar pe craniul meu,
Să învăţ lecţia.
Să învăţ bine lecţia!

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu poezie

când scriu poezie parcă rup
bucăţi de carne din mine

fiecare vers e ca o muşcătură adâncă
a unui animal sălbatic –
aproape că ţâşneşte sângele
într-un carnagiu îngrozitor
al ţesuturilor care mă ţin în viaţă

din când în când
mă opresc şi aştept
ca la semafor
să văd cum se mai simte Poezia –
dacă trebuie să-i fac respiraţie
gură la gură sau dacă
pot s-o păstrez
în continuare
ca metresă
cât m-or mai ţine
balamalele

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce uităm

O, de ce uităm, de ce uităm
şoaptele, privirile, căldura
care frig pupilele şi gura?
Obosim cu timpul... îngheţăm...

Amintirea n-are-atâta cer
pentru morţii inimii ca fumul.
Câtorva le mai păstrăm parfumul,
Alţii, repezi ca lumina, pier.

O, de ce uită, de ce uităm
Lacrimi, şi surâsuri, şi cuvinte?
Părăsind bogatele morminte,
Obosim cu timpul... îngheţăm...

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!