lumineaza-n ceruri luna

Tu, mamă

Eu, mamă, voi pleca
În ceruri când se va deschide
Poarta
Împăcat mi-i gândul
Se cutremură pământul
Te las cu dor
Şi-n pace
Plec, mamă,
Mai departe.

Măicuţă, este greu
Să nu mai văd
Lumina chipului tău,
Dar îngerii aşteaptă
Cu toţi
Lângă poartă,
Pragul să-l păşeşti,
E drum lung,
O să-mi lipseşti!

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cer de cleştar
Luna albă prin halo
Mireasa nopţii

haiku de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnelor şi domnilor, Luna nu este mireasa nimănui.Ea este, după cum bine se ştie, satelitul natural al Pământului, se află [...] | Citeşte tot comentariul

Cum nopţile trec
În insomnii profunde
Văd Luna mergând

haiku de Mihail Mataringa (18 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgire...

Când soarele apune
Şi razele-i se sting,
Privesc în tăcere luna
Şi ochii mi-i închid...

Deodată-mi apare chipul tău în gând
Dulce, angelic, ca prima oară,
Uşor suspin şi-ncep să plâng
Căci sufletul încet îmi moare...

Eu te aud, te văd, te simt...
Şi sper în fiecare noapte,
Din drumul tău să te întorc
Şi să te am aproape...

Îmi ridic privirea-nspre cer... O! Ce minune!
Din cer cad mii de stele...
Dar mai mare minune-ar fi
Să fii tu, înger dulce, chiar una dintre ele...

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Alexandra Sima (19 mai 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cornul mării, cornul serii

Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfăşoară
Într-o horbotă uşoară;
Umbra serii de vioară
Creşte-n liniştea adâncă.

Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.

Străluceşte în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soţia
Sufletelor în pierzare.

Ţipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra creşte ca o floare,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima...

Pe boltă luna stă pitită
după un nor bătrân şi mare
Şi printr-o ceaţă ca o sită
Văd pâlpâind o lumânare.

În jurul ei doar umbre reci
din marmură în... depărtare,
Aproape, aici, din lemne seci,
La mijloc din mărgăritare.

Şi de deasupra, printre umbre,
luna începe să se scurgă.
E linişte... doar din adâncuri
Copii au început să plângă.

Un simplu scâncet de copil
în urlet jalnic se preschimbă
Şi totu-îngheaţă şi deodată,
De sânge aerul se-mbibă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Togan
Adăugat de Mihai Togan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi, ce ciudat! Bunătatea asta îmi face impresia luminii de lună: străluceşte, dar nu încălzeşte.

Henryk Sienkiewicz în Aniela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

eclipsa de lună -
doar neclipind mai recunosc
ceasul din turn

haiku de Tania Gogan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o pernă parcă-i piatră
şi un pat ca un mormânt
tăcerea la lună latră
Doamne eu mă nasc murind

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (23 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu poţi să-i dai iubitei luna de pe cer, măcar oferă-i un răsărit de soare.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!